Hramul de primăvară al Mănăstirii Strâmba

La praznicul Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea Strâmba își sărbătorește hramul de primăvară. Sărbătoarea a fost dublată de bucuria obștii acestui așezământ monahal de a avea oaspeți de seamă prin prezența Înaltpreasfințitului Părinte Stefanos, Mitropolitul Tallinnului și a toată Estonia și a Preasfințitului Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, informează site-ul episcopiasalajului.ro.

Cei doi Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al mănăstirii, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul teolog Andrei-Ionuț Muntean a fost hirotonit diacon, urmând ca duminică acesta să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Cormeniș, Protopopiatul Jibou.

Dealurile mănăstirii au fost pline de credincioșii veniți din toate zonele județului, dar și din județele învecinate, pentru a înălța rugăciuni în ziua hramului, în fața icoanei făcătoare de minuni din biserica de lemn a mănăstirii.

La finalul Sfintei Liturghii, după rostirea cuvântărilor, toți cei prezenți s-au îndreptat spre clopotnița mănăstirii, recent ridicată, unde au fost sfințite noile clopote ale mănăstirii.

Istoric:

Începuturile Mănăstirii Strâmba se duc până în secolul al XV-lea, mai exact în anul 1470. Potrivit tradiției, întemeietorul acestui sfânt locaș este o femeie bogată care era gârbovă sau strâmbă, de la care și provine numele mănăstirii Strâmba. Aceasta avea o fiică bolnavă și văzând râvna la rugăciune a doi călugări ce pustniceau prin aceste locuri, i-a rugat să mijlocească prin rugăciune la Bunul Dumnezeu, pentru vindecarea fiicei sale, făgăduind averea sa, care era de 180 de iugăre de pământ și pe care s-a întemeiat ulterior așezământul monahal.

Biserica din lemn din incinta mănăstirii adăpostește icoana „Maica Domnului cu Pruncul”, numită și „Dulcele sărut”, care a făcut celebră mănăstirea în perioada interbelică îndeosebi. Potrivit tradiției, icoana a fost pictată de către vestitul Luca din Iclod, pe la anul 1673, cel care a pictat și icoana Maicii Domnului de la Nicula.

Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea mănăstirea a fost lipsită de viață monahală, după aproape 200 de ani, în anul 1993, aceasta a fost reactivată. Sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Grighentie Oțelea a fost ridicat un nou ansamblu monahal ce cuprinde paraclisul și corpurile de chilii. Ulterior au fost ridicate arhondaricul, un centru de asistență socială, Centrul cultural „Sfântul Pahomie de la Gledin” ce cuprinde muzeul, biblioteca și o sală de lectură, precum și altarul de vară al mănăstirii, cu hramul Izvorul Tămăduirii.

În anul 2010, Preasfințitul Părinte Petroniu a sfințit piatra de temelie pentru biserica de zid a mănăstirii, în prezent executându-se lucrările de finisaj.

În cadrul mănăstirii, an de an, aici sunt organizate tabere pentru copiii participanți la proiectele Biroului pentru catehizare parohială a Episcopiei Sălajului și nu numai, se desfășoară diferite cercuri pedagogice ale profesorilor, conferințe tematice, precum și alte activități culturale. Numai anul trecut, în decursul verii, s-au perindat șase serii de elevi în taberele organizate la Mănăstirea Strâmba, însumând peste 300 de copii.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente