La sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, luni, 8 septembrie 2014, biserica „Nașterea Maicii Domnului”, Paraclis Episcopal, din parohia Băile 1 Mai, Protopopiatul Oradea, a îmbrăcat haine de sărbătoare cu prilejul părznuirii hramului vechiului lăcaș de închinare, după cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus. Frumoasa zi de prăznuire a fost încununată de prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea fragmentului scripturistic, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre vechimea și continuitatea cinstirii Preacuratei Fecioare Maria la români, subliniind importanța prezenței Maicii Domnului în viața credincioșilor, a tuturor celor care o preacinstesc:
„Așa după cum este cunoscut, anul bisericesc începe la 1 septembrie, după vechea rânduială bizantină din Sfântul Imperiu Roman al Răsăritului, cu capitala la Constantinopol, de care și pământurile unde noi trăim au aparținut și unde au locuit, s-au botezat și s-au mântuit și înaintașii noștri, iar prima mare sărbătoare după începerea anului bisericesc este cea de astăzi, la 8 septembrie, Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cunoscută în popor sub denumirea de „Sfântă Mărie Mică”, la fel cum ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, ce se încheie la 31 august, este praznicul Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, cunoscut sub numele de „Sfântă Mărie Mare”, denumiri ce arată străvechimea părznuirii în poporul nostru a acestor sărbători închinate Preasfintei Fecioare Maria. (…) Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este cinstită în toată creștinătatea, cu fast mare în bisericile înălțate în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, încă de la începuturile Creștinismului, dar îndeosebi după cel de-al treilea Sinod ecumenic de la Efes, din anul 431 după Hristos, când Maica Domnului a fost proclamată, oficial și solemn, așa cum au crezut-o, dintotdeauna și în tot locul creștinii ortodocși, ca Născătoare de Dumnezeu. (…) Acest praznic este foarte vechi, ca ținere, și în poporul nostru, care a ridicat numeroase biserici închinate Născătoarei de Dumnezeu și sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, cum este și biserica în care ne aflăm, pe care am proclamat-o, datorită vechimii și importanței ei în istoria culturală a neamului românesc, ca Paraclis Episcopal. Totodată, sărbătoarea aceasta este cinstită și prin aceea că foarte multe fiice ale neamului nostru au primit la naștere și au fost botezate, apoi, prin Taina Sfântului Botez, cu numele Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Ne aducem aminte în această zi sfântă și mare și de toate fiicele neamului nostru, dar și din toate neamurile creștinești, binecinstitoare de Dumnezeu, care s-au numit Maria și au adormit în Domnul și care așteaptă, în orizontul veșniciei, mântuirea, petrecerea în Împărăția cerurilor împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos și cu Maica Domnului. (…) Ziua de astăzi, ca și toate sărbătorile închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este, prin urmare, pentru noi, creștinii ortodocși, un prilej de mare bucurie duhovnicească, exprimată în modul cel mai real cu putință prin frumoasele cântări și rugăciuni pe care Biserica le-a alcătuit, prin sfinții melozi și imnografi, sfinții alcătuitori de cântări bisericești închinate Maicii Domnului. Ne unim în această zi sfântă cu toți înaintașii noștri pentru a o preamări pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, Noua Evă, așa cum, în mod poetic, Biserica o numește. În toată literatura noastră bisericească, în literatura dogmatică creștin-ortodoxă nu există pagini mai frumoase, mai pline de har și de mireasmă duhovnicească, cum sunt imnele închinate Preasfintei Fecioare Maria. De la cele mai simple rugăciuni, la cântările de la strană și până la imnele acatist și la paraclisele închinate Maicii Domnului, întreaga literatură a Bisericii, prin care Maica Domnului este preamărită, în imne și în cântări, este o nesfârșită poezie, un imn extraordinar de vast și de frumos, sublim, închinat Fecioarei Maria. (…) Chiar în contemporaneitate, aproape de zilele noastre, imne de o rară frumusețe în limba română i-a alcătuit Maicii Domnului monahia Teodosia sau Zorica Lațcu, „Filele de acatist” rămânând nemuritoare, în special prin răspândirea lor, în actualitate, datorită contribuției deosebite a Părintelui Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta, sau „Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului” alcătuit de ieroschimonahul Daniil de la Rarău, cunoscut sub numele de mirean ca Sandu Tudor, un ziarist român din perioada interbelică care, după o viață tumultoasă, s-a călugărit, murind ca mărturisitor în închisorile comuniste, și care a alcătuit o foarte frumoasă poezie, un imn acatist nou, al rugului aprins, în amintirea mișcării „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din București, un imn închinat Fecioarei Maria, o poezie actuală despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.”
În cadrul slujbei, absolventul de teologie Bogdan Florian Durgheu a fost hirotonit diacon pe seama bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Șușturogiu, Protopopiatul Oradea.
Părintele paroh Horea Oprea a adus cuvânt de mulțumire Bunului și Milostivului Dumnezeu și Preacuratei Fecioare Maria, Maica Domnului, pentru multele împliniri ce s-au făcut în acest sfânt lăcaș și în parohia Băile 1 Mai. De asemenea, parohul a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru binecuvântările oferite și purtarea de grijă, dar și pentru prezența în mijlocul credincioșilor din această stațiune.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a făcut alese urări de ani mulți, plini de har și dar, tuturor dreptmăritoarelor creștine care poartă numele Preacuratei Fecioare Maria, dar și celor dintre credincioși care poartă nume derivate din acesta. De asemenea, deoarece începutul noului an școlar se apropie cu pași repezi, tinerilor învățăcei prezenți la Sfânta Liturghie le-a urat mult succes la învățătură.
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din stațiunea balneoclimaterică Băile 1 Mai, aparținătoare de localitatea Haieu, comuna Sânmartin, este cel mai vechi lăcaș de cult de zid din Bihor, declarată monument istoric de categoria B, datând din secolele XI-XIII. Ea a fost restaurată în mai multe rânduri, ultima restaurare amplă a lăcașului fiind efectuată în anul 1975, în vremea arhipăstoririi vrednicului de pomenire Episcop Vasile Coman al Oradiei.
În anul 2011, aflându-se într-o stare avansată de degradare, prin grija Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei a fost declarată Paraclis Episcopal, fiind redată din nou circuitului liturgic. Totodată, a fost înființată și o nouă parohie pentru credincioșii dreptmăritori din Băile 1 Mai, biserica funcționând ca biserică de enorie, fiind așezat ca preot paroh tânărul Părinte Horea Oprea, căruia i s-a încredințat misiunea de a restaura biserica monument istoric și a forma noua parohie.
