Peste 2.000 de credincioşi au participat sâmbătă, 23 aprilie 2016, la sărbătoarea hramului, la Schitul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din Turţ Băi, Protopopiatul Oaş. Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească.
Din sobor au făcut parte 20 de preoţi şi diaconi, în frunte cu protopopul Oaşului, pr. Mihai Feher. Slujba a fost oficiată în Altarul de vară, situat într-o frumoasă poiană, în care va fi amplasată şi viitoarea biserică, a cărei construcţie se preconizează a fi începută chiar de anul acesta, după planurile arhitectului Dorel Cordoş. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de teologi din Baia Mare, anunță reprezentanții Biroului de Presă al Eparhiei.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul a vorbit credincioşilor despre viaţa creştină exemplară pe care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, a dus-o încă de mic copil, până în ultimele clipe ale vieţii sale, dându-şi viaţa în chip martiric pentru Iisus Hristos, în 23 aprilie, anul 303.
În timpul Sfintei Liturghii, diaconul Gheorghe Mititel a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Homorodul de Sus, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Protopopiatul Carei, chiar de ziua sa onomastică.
***
Istoricul mănăstirii şi al localităţii Turţ Băi
Localitatea se numeşte Turţ Băi, pentru că aici se afla o mină, veche de câteva sute de ani. Turţ Băi, pentru că „baie” înseamnă în limbajul local „mină”. Turţ Băi, unde este amplasat schitul, pe Dealul Copăcea, este o localitate mică, de doar 64 numere de casă şi 140 de locuitori. Pe vremea împărătesei Maria Tereza au fost aduşi aici primii locuitori, slovaci şi maghiari, maghiarizaţi apoi forţat, pentru a lucra în mina de metale neferoase şi rare. Numele cele mai des întâlnite la locuitorii de acum sunt Puşcaş, Martin şi Stanciu. Minereul era transportat cu căruţele la Baia Mare. Din localitatea Turţ pînă la schit sunt 7 km, pe un drum de deal, pietruit şi greu. În vechea mină se intra din apropierea localităţii Turţ Băi, iar în anii ’60 s-a înfiinţat o mină nouă, la câţiva kilometri depărtare de cea veche, în care au lucrat peste 1.500 de angajaţi. Ideea înfiinţării schitului i-a aparţinut fostului primar Ioan Belbe, fost membru în Adunarea Eparhială timp de două legislaturi (2004-2012). El a lucrat în mină timp de 19 ani, iar când a intrat prima dată în mină a fost în sectorul I, ale cărui filoane sunt amplasate la zeci de metri adâncime în munte, chiar sub Schitul „Sfântul Gheorghe”, astfel că acesta este singurul schit din ţară care stă aşezat, la propriu, pe un munte de aur şi argint. Sfinţirea locului de mănăstire a fost făcută în 29 aprilie 2007, de către P.S. Iustin Sigheteanul, când i s-a pus şi hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă”. De altfel, P.S. Iustin Sigheteanul a ales acest loc superb, într-o iarnă geroasă, când l-a vizitat dintr-o sanie trasă de cai, deoarece accesul era imposibil altfel, decât cu tracţiune animală. În urmă cu doi ani, în 2014, a venit aici, de la Mănăstirea Căşiel, monahia Teofana Costea, stareţă, de origine din localitatea Batarci, tot din Ţara Oaşului, împreună cu alte trei maici, două din Oaş şi una din altă parte, începând viaţa monahală pe acest loc deosebit de frumos. Până azi, în ziua hramului, maicile au locuit într-o casă din sat, iar de mâine, 24 aprilie 2016, maicile se vor muta în casa monahală, care va mai adăposti trapeza, bucătăria, atelierele de croitorie şi chiliile. După doar doi ani, binecuvântarea dată locului de Arhiereu sporeşte în realizări frumoase.
