Peste 500 de voluntari, majoritatea tineri, s-au înscris deja pentru a ajuta la organizarea evenimentului major al Anului Centenar al Patriarhiei Române: sfințirea picturii Catedralei Naționale.
Pentru ei, Arhiepiscopia Bucureștilor organizează, la Centrul Național de Formare Continuă „Sf. Dumitru Stăniloae”, sesiuni de formare și consolidare a echipelor. Acestea au devenit deja tradiție pentru grupul de voluntari „Tineri în acțiune” al Arhiepiscopiei.
Tinerii ajută de mai mulți ani la evenimentele mari organizate în eparhie, iar sfințirea picturii Catedralei Naționale îi atrage în mod special. O parte vor ajuta și la pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie cel Nou – hramul Catedralei Patriarhale.
Unii aderă mobilizați de preoții parohi și profesorii de religie, dar mulți se aduc unii pe alții, atrași de ideea că vor contribui la un moment unic în istoria României și a Bisericii Ortodoxe Române.
Gabriel Negescu, 23 ani: Vom sluji pelerinii

Inspectorul eparhial Gabriel Negescu, în vârstă de 23 ani, este coordonatorul voluntarilor din Arhiepiscopia Bucureștilor. El a explicat în ce constau sesiunile de formare.
„Ne-am gândit că pentru aceste evenimente istorice ar fi foarte important să ne întâlnim cu fiecare om care va sprijini, cu fiecare voluntar, pentru a clarifica modurile în care putem să îi slujim pe pelerini”, a declarat el.
Sesiunile de formare încep cu un joc de cunoaștere, urmat de o prezentare despre ce înseamnă să fii voluntar, dar și una dedicată „hărții locului”, cu principalele zone și sarcini ale voluntarilor. De asemenea, se face și prezentarea Hramului Sfântului Dimitrie cel Nou, deoarece este nevoie de voluntari atât pe Colina Bucuriei, cât și la Sfințirea Catedralei Naționale.

„Voluntarii vor sluji pelerinilor, încercând să le diminueze disconfortul creat de timpul lung de așteptare”, explică Gabriel Negescu. „Le vor oferi îndrumare și le vor comunica informații utile actualizate în timp real.”
Există o echipă de intervenție, o echipă media care va documenta munca voluntarilor, precum și o echipă administrativă, care se va ocupa de logistică: vestele voluntarilor, materialele și hrana care urmează să fie distribuite, dar și redactarea contractelor de voluntariat.
Tânărul inspector eparhial se simte bucuros și onorat de responsabilitatea de a lucra „cu voluntarii Bisericii”.

„Prin experiența anterioară de reporter la Radio Trinitas, când am luat interviuri pe șantierul Catedralei Naționale, am descoperit că este o catedrală construită cu foarte multă dragoste”, spune Gabriel Negescu.
„Dumnezeu a vrut să-și zidească această casă și au fost atâția oameni prin care a pus câte o piatră!”
Teodora Diana Paul, 23 ani: O catedrală a poporului
Teodora Diana Paul are 23 ani și este studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
„Avem undeva la 60-70 de micro-coordonatori pentru fiecare task în parte. Și fiecare micro-coordonator are o echipă de voluntari pentru anumite sarcini specifice”, explică tânăra, care este unul dintre micro-coordonatori.

Unii voluntari vor ajuta cu accesul în Catedrala Națională și în piațeta din jurul ei. Alții vor împărți mâncare și apă pelerinilor, iar alții vor distribui darul Părintelui Patriarh Daniel pelerinilor care se închină în altar.
Există și voluntari care conduc grupurile eparhiale de unde le lasă autocarul și până la Catedrală, apoi rămân alături de ei pe tot parcursul slujbei și închinării.
„Mi se pare o oportunitate extraordinară pentru un tânăr, pentru că îi deschide orizonturile și posibilitatea de a cunoaște alți tineri care au aceleași valori ca el”, spune Teodora Diana Paul.

„Îl ajută să intre într-o comunitate de tineri care prețuiesc viața Bisericii și vor să facă parte concret din aceasta, pentru care Biserica nu este doar un concept îndepărtat, ci simt nevoia de a se implica și a vedea impactul contribuției lor. Un tânăr implicat va însemna un matur implicat mai târziu”, adaugă tânăra.
În ceea ce privește Catedrala Națională, Teodora este urmărită de afirmația că Dumnezeu și-a construit casa.
„Este un proiect uriaș, un proiect care nu a început acum, în secolul XXI, este un proiect vechi care s-a transmis din generație în generație până în momentul de față, când este aproape finalizat, ceea ce este o dovadă a modului în care Dumnezeu lucrează cu oamenii atunci când oamenii își deschid inima spre El și au dorința aceasta de a pune o piatră la casa lui Dumnezeu”, spune Teodora Diana Paul.
„E și o moștenire pentru cei care vor veni după noi și îi va ajuta foarte mult în a vedea importanța credinței în viața omului, pentru că această catedrală este o catedrală a poporului, e Catedrala Mântuirii Neamului. Pentru oameni a fost făcută, nu pentru o instituție.”
Andrei, 21 ani: Privilegiu istoric

„Consider că este un privilegiu istoric acest moment al sfințirii picturii Catedralei Naționale, un ideal de care trebuie să fim conștienți că a început acum multă vreme, mai precis în vremea lui Carol I”, spune Andrei Cazacu, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. „E o șansă istorică faptul că am fost învredniciți noi, cei de astăzi, să participăm.”
„Este, în primul rând, o catedrală cu care am crescut și consider că este de datoria noastră, o datorie de inimă, să ajutăm la buna desfășurare și organizare a acestui eveniment”, adaugă studentul teolog în vârstă de 21 de ani.
Gabriela, 27 ani: Catedrala Iubirii

Gabriela Săvistal are 27 de ani și este membră a grupului de voluntari „Tineri în acțiune” de doi ani. „Mă bucur că a îngăduit Dumnezeu să fim noi voluntari la sfințirea Catedralei. Este o mare cinste pentru noi, ceva ce vom scrie în istoria noastră personală”, spune ea.
„Mă inspiră toți oamenii care sunt aici, mă inspiră munca și efortul îngăduite de Dumnezeu, ca totul să se închege atât de frumos în cea mai mare catedrală ortodoxă din lume. Și mă bucur că pot și eu să dau o mână de ajutor aici.”
Personal, Gabriela vede Catedrala Națională ca pe „întruchiparea dragostei creștinilor ortodocși pentru credința lor”.
„Îmi pare foarte rău că este atâta zarvă în jurul ei în loc să fie admirație și mândrie, pentru că, suntem și noi la fel ca alte popoare care își iubesc religia și lăcașurile de cult. Cred că este Catedrala iubirii, a incluziunii, pentru că noi îi primim pe toți și îi iubim pe toți, indiferent cine ce spune.”
Gabriel, 17 ani: Un simbol al Ortodoxiei românești

Gabriel Stamate are 17 ani și este elev la Liceul Tehnologic de Servicii „Sfântul Apostol Andrei” din Ploiești. A venit în grupul de voluntari „Tineri în acțiune” al Arhiepiscopiei Bucureștilor chemat de alți tineri de vârsta lui.
A mai făcut voluntariat. De exemplu, împreună cu mai mulți tineri implicați în cadrul Fundației Buna Vestire, a amenajat un cimitir al eroilor din Primul Război Mondial situat în Porumbacu de Sus, județul Sibiu.
„Catedrala Națională este un simbol foarte important al Ortodoxiei românești și al României în sine, al poporului, al credinței. Sunt bucuros că pot să iau parte la un astfel de eveniment”, spune Gabriel.
Ana Maria Avram, 31 ani: Vis istoric devenit realitate

Și Ana Maria Avram, o economistă în vârstă de 31 ani, este membră mai veche a Grupului de voluntari „Tineri în acțiune” ai Arhiepiscopiei Bucureștilor.
„Implicarea aceasta reprezintă pentru mine o modalitate de a-mi manifesta credința față de Dumnezeu și dragostea pentru aproapele”, spune ea. „Voluntariatul în Biserică este o experiență din care am șansa să învăț multe lecții, cea mai importantă fiind smerenia.”
„Evenimentul acesta istoric și extrem de important va fi cu siguranță o provocare, de aceea reprezintă un prilej de a spori în rugăciune și o șansă unică de a lucra alături de oameni care Îl iubesc pe Hristos”, adaugă ea cu referire la sfințirea picturii Catedralei Naționale.
„Catedrala Națională este, din punctul meu de vedere, un simbol al credinței ortodoxe și unității poporului român, deoarece suntem un neam care a rămas fidel dreptei credințe și care s-a jertfit în trecut. Este un vis istoric ce astăzi a devenit realitate”.
„Consider că reprezintă cea mai frumoasă realizare a arhitecturii și picturii bisericești din România”, adaugă Ana Maria Avram. „Este un monument național la care nu mă uit doar raportându-mă la prezent, ci mai mult la viitor, fiindcă este un testament pentru viitoarele generații.”
Andrei, 19 ani: Reper important

Andrei, student la Academia de Studii Economice, are 19 ani și a aflat de sfințirea Catedralei Naționale și de nevoia de voluntari de la un prieten pe care îl cunoaște de la o parohie din București: „Am vrut și eu să mă înscriu după ce mi-a povestit ce ar trebui să facem”.
„Este un eveniment important și nu prea văd de ce NU aș face lucrul ăsta. Mi se pare că este o oportunitate bună. Mie oricum îmi place să merg pe la biserici și în pelerinaje.”
Catedrala Națională „devine sau este deja un reper important atât pentru țară, cât și pentru Capitală”, adaugă tânărul. „Mereu am fost impresionat de ea.”
Andreea Maria, 42 ani: Catedrala pune România pe harta lumii

Andreea Maria are 42 de ani și s-a apropiat recent de Biserică: „E ceva nou pentru mine. Nu vin de mult timp la biserică, recunosc”.
Dar ceva a sclipit în sufletul ei ultima dată când a fost la Liturghie: „Eram la o slujbă la Parohia Vintilă Vodă, de care aparțin, și am auzit cuvântul magic: voluntariat, deși toată slujba nu am auzit nimic, pentru că nu a mers microfonul.”
„Am zis: E clar că, dacă din toată slujba eu am auzit cuvântul voluntariat, este pentru mine. M-am înscris automat!” explică ea. „Fac voluntariat de la 16 ani. Am făcut voluntariat în toate domeniile: în centre de copii, aziluri de bătrâni, ecologizare, colectă de fonduri… absolut tot.”
Ce crede despre Catedrala Națională?
„Ne pune România pe hartă!”
Emine, 18 ani: Voluntariat care ne formează pentru viitor

Emine are 18 ani și a început să se implice ca voluntar de la vârsta de 16 ani. „A devenit un moment de liniște pentru mine, să mă calmez, să mă reconectez, îmi place foarte mult.”
„În special vin la Sfântul Dimitrie cel Nou, pentru că îmi plac oamenii care vin, pelerinii, să stau de vorbă cu ei, dar și să mă împrietenesc cu tineri de vârsta mea alături de care fac diferite activități.”
„Vin într-o familie destul de religioasă și mamei îi place foarte mult să stea la coadă pentru a se închina la moaște, îi place să facă acest sacrificiu”, adaugă tânăra, care în copilărie a stat de multe ori la rând la moaște alături de mama ei.
Grupul de voluntari ai Arhiepiscopiei Bucureștilor i se pare un proiect frumos pentru tineri.
„Mi se pare că ne formează pentru viitor. Aceste formări ne ajută să ne reglăm felul de a fi, de a gândi, ne fac să ne raportăm și la altceva decât ce știam noi. Ne scot din zona de confort.”
Radu, 47 ani: Un moment care nu trebuie ratat
Radu are 47 ani și este profesor de religie. Și-a dat seama că, pentru un eveniment major ca sfințirea picturii Catedralei Naționale, va fi nevoie de tot ajutorul posibil. Chiar dacă grupul de voluntari se numește „Tineri în acțiune”, de data aceasta sunt primiți și tineri de toate vârstele.
„Am venit să fiu voluntar, pentru că îmi doresc acest lucru și am așteptat acest moment. Eu am mai fost voluntar și în 2018, la sfințirea altarului Catedralei și cred că un asemenea moment nu trebuie ratat, pentru că e al nostru, al tuturor”, spune Radu membru al comunității parohiale de la Biserica „Sf. Nicolae” – Negustori din Capitală.

„Pentru mine e un simbol, e un monument, este și o capodoperă din ce am văzut în imaginile care au circulat în presă. Aveam nevoie de așa ceva. Ne trebuie tuturor o asemenea catedrală.”
Florentina, 45 ani: Istorie la care luăm parte
Florentina Toma are 47 de ani, este profesoară de religie la Școala gimnazială 167 și s-a implicat ca voluntar și la sfințirea altarului Catedralei Naționale, în 2018.
„Este istorie la care trebuie să luăm parte. Nu putem să stăm deoparte, pentru că e un eveniment foarte important pentru poporul nostru”, spune ea. „Dacă tot suntem în București, trebuie să fim și alături de Biserica noastră dragă.”
Ce gânduri are legate de Catedrala Națională? „Este o operă de artă, este simbolul poporului nostru.”
„Este o idee foarte frumoasă care s-a pus în practică și mă bucur mult că am trăit în epoca asta în care am văzut-o ridicându-se de la zero”, mai spune profesoara.
Foto credit: Tineri în acțiune / Florin Iordache (deschidere articol)






