Are vârsta de 38 de ani și împlinește luni, 7 martie, un an de slujire arhierească. A devenit ierarh în plină pandemie iar la câteva luni și-a pierdut părintele duhovnicesc, căruia în prezent îi ține locul la conducerea Episcopiei Devei și Hunedoarei. Preasfințitul Părinte Nestor a fost de acord să ne vorbească despre realizările și provocările sale, alături de gândurile, speranțele și proiectele de viitor.
Basilica.ro: Se împlinește un an de la hirotonia Preasfinției Voastre întru arhiereu. A fost un an tumultos pentru întreaga Biserică, dar într-un mod aparte pentru eparhia Devei. Cum ați trăit aceste provocări și ce au însemnat ele pentru un tânăr arhiereu la început de drum?
PS Nestor: Din mila lui Dumnezeu, în data de 7 martie se împlinește un an de la momentul în care am primit, prin hirotonie, harul arhieriei, un eveniment istoric pentru Episcopia Devei și Hunedoarei, întrucât este vorba de primul arhiereu-vicar de la înființarea acesteia.
De altfel, Episcopia Devei și Hunedoarei este cea mai tânără eparhie din țară, împlinind, la sfârșitul anului, trecut 12 ani de existență, iar în această scurtă perioadă, prin râvna și osteneala vrednicului de pomenire, Preasfințitul Părinte Gurie, primul episcop al Devei și Hunedoarei, activitatea misionar-pastorală și administrativ-gospodărească a fost una foarte rodnică și bogată, punându-se o temelie foarte solidă pentru bunul mers al viitorului vieții bisericești hunedorene.
Însăși hirotonia primului arhiereu-vicar din istoria Episcopiei Devei și Hunedoarei evidențiază dorința primului Arhipăstor hunedorean de a intensifica activitatea misionar-pastorală în județul Hunedoara, Preasfinția Sa cunoscând foarte bine faptul că cea mai eficientă și practică modalitate de a produce o revigorare spirituală în parohii este prezența arhiereului, care, prin slujire și cuvânt, menține și consolidează comunitățile parohiale prin conștientizarea apartenenței lor la întregirea Trupului Tainic al Bisericii lui Hristos.
Pentru Episcopia Devei și Hunedoarei, anul 2021 a fost, într-adevăr, unul extrem de intens, presărat cu multe evenimente care, așa cum spuneam și în cuvântul pastoral de la Praznicul Nașterii Domnului, au trezit în inimile noastre sentimente puternice, dar diametral opuse: bucurie și durere. Avea să fie un început de an în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu bucuria primirii slujirii arhierești la „umbra protectoare” a părintelui meu duhovnicesc, Preasfințitul Părinte Gurie; a urmat apoi tragicul și neașteptatul moment al plecării Preasfinției Sale la cele veșnice, după suferința provocată de infectarea cu virusul Sars-Cov 2, iar mai apoi Dumnezeu a revărsat o „adiere” de mângâiere peste sufletele noastre, la final de an, prin alegerea de către Sfântul Sinod a unui nou episcop al Devei și Hunedoarei, care a primit responsabilitatea, deloc ușoară, de a continua lucrarea începută de Preasfințitul Părinte Episcop Gurie Georgiu.
Privind retrospectiv toate cele trei evenimente importante amintite mai sus și raportul dintre ele, îndrăznesc să spun că această experiență ne-a descoperit o lucrare tainică a lui Dumnezeu. Dorința insistentă a Preasfințitului Părinte Gurie de a avea un arhiereu-vicar (într-un moment care a stârnit uimire în rândul multora, dacă privim la cutumele tradiției Bisericii noastre și chiar anticipând prevederile rânduielilor noastre bisericești) s-a adeverit câteva luni mai târziu, o lucrare profetică și testamentară, fapt care a determinat alegerea persoanei care i-a urmat în slujirea de episcop al Devei și Hunedoarei.
Bucurie, profundă durere și lină mângâiere sunt cuvintele prin care aș defini trăirile sufletești care mi-au încercat inima la evenimentele amintite mai sus; și totodată, necesitatea unei maturizări fulgerătoare în slujirea arhierească, într-un interval extrem de scurt, de la învățăcel învăluit de dragostea și îngăduința dascălului iscusit la primirea responsabilității de a-i deveni imediat urmaș și moștenitor al crucii de păstor.
În tot acest timp însă am avut certitudinea că filmul vieții noastre se derulează sub permanenta purtare de grijă a lui Dumnezeu și cu cât mai mult Îi cerem lui Dumnezeu să-Și împlinească Voia Sa cu noi, cu atât mai învederat înțelegem rostul existenței noastre pe pământ.
Se spune că o obște monahală capătă plinătatea comuniunii spirituale atunci când un monah din obște ocupă primul loc în cimitirul mănăstirii. Tot așa cred că pentru Episcopia Devei și Hunedoarei, acum, având primul său episcop rugător în ceruri, urmașul în scaunul chiriarhal primește mai mult ajutor și har în slujirea și în misiunea ce îi stau înainte pentru a continua lucrarea înaintașului său.
De aceea, cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, mijlocit prin rugăciunile vrednicului de pomenire, Preasfințitul Părinte Episcop Gurie, am speranța că împreună cu clerul și cu credincioșii hunedoreni vom reuși să păstrăm și să sporim moștenirea primită de la cel dintâi ierarh al eparhiei noastre.
Basilica.ro: Ați pierdut un mentor, dar ați câștigat un rugător în ceruri. În ce domenii veți continua direcția începută de Preasfințitul Părinte Gurie și în ce sectoare veți aduce noutăți? Ce proiecte viitoare aveți?
PS Nestor: Deși nu mai este fizic împreună cu noi, aș putea spune că toți ostenitorii de la Centrul Eparhial al Episcopiei Devei și Hunedoarei, simțim permanent prezența Preasfințitului Părinte Episcop Gurie în toate lucrările pe care le săvârșim; în primul rând, pentru că multe dintre proiectele mari aflate în desfășurare au fost inițiate sub îndrumarea Preasfinției Sale, iar în al doilea rând pentru faptul că activitatea se desfășoară, în mare măsură, după aceleași coordonate ca și în trecut, o continuitate care se cere a fi consolidată, ca urmare a confirmării că cele petrecute până acum au fost bine rânduite pentru activitatea bisericească hunedoreană.
Misiunea Bisericii lui Hristos este una extrem de complexă și de dinamică, de aceea consider că activitatea bisericească trebuie privită unitar, ca un întreg în plan organizatoric, misionar-pastoral, social-filantropic și cultural-educațional; aceasta pentru că „familia” cea mare a creștinilor este ea însăși una caracterizată și prin diversitate, iar nevoile și așteptările oamenilor nu se conturează doar într-o singură direcție, ci pe mai multe coordonate. Vrednicul de pomenire, Episcopul Gurie Georgiu, fiind un vizionar, a cunoscut de timpuriu aceste lucruri și a inițiat proiecte foarte eficiente în toate domeniile de activitate ale Bisericii: pastorație, educație, activitate socială și bună organizarea administrativ-gospodărească.
Construirea și asigurarea unei infrastructuri performante pentru funcționarea Cancelariei eparhiale, deschiderea de Centre educaționale pentru copii, de așezăminte socio-medicale, de spații dedicate tinerilor, de programe de catehizare pentru credincioșii de toate vârstele, organizarea de evenimente culturale, construirea de edificii destinate educației (o grădiniță și o școală), dinamizarea activității misionar-pastorale în unitățile de cult din eparhie, buna colaborarea cu autoritățile centrale și locale în vederea unor proiecte comune de sprijinire a hunedorenilor sunt doar câteva dintre obiectivele Episcopiei Devei și Hunedoarei. Unele au fost realizate prin osteneala Preasfințitului Părinte Episcop Gurie, altele sunt în desfășurare, iar altele așteaptă contextul favorabil pentru a fi inițiate.
Concret însă, lăsând cele trecute și raportându-ne la prezent și la viitor, există mai multe proiecte care ne solicită atenția în mod deosebit:
-
- În această toamnă nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dăm în folosință Grădinița „Episcop Gurie Georgiu” din Deva, o construcție nouă, începută în urmă cu trei ani, care se află în vecinătatea sediului administrativ al Centrului Eparhial;
- Continuarea lucrărilor la Așezământul „Părintele Arsenie Boca” din Deva (un ansambu care urmează a fi ridicat pe o suprafață de 11 ha și care va cuprinde un așezământ monahal, un centru pentru persoane vârstnice, un centru de îngrijiri paleative și o unitate de învățământ liceal);
- Deschiderea, în mai multe orașe din eparhie a unor centre pentru tineret după modelul „Orthocaffe” din Deva;
- Continuarea proiectului „Să ne cunoaștem credința” (în cadrul căruia s-a oferit gratuit tuturor familiilor de credincioși din eparhie un exemplar din lucrarea „Învățătura de credință ortodoxă”) prin oferirea gratuită, tuturor famililor de credincioși din eparhie, a unui exemplar din ,,Noul Testament”.
- Deschiderea de noi Centre sociale pentru copii: Case de tip familial, Centre sociale after-school, Cantine sociale etc.
Pe lângă cele câteva proiecte sus amintite, care necesită o atenție specială și resurse consistente prin natura implementării lor, bineînțeles că o misiune continuă și dinamică a chiriarhului o constituie activitatea pastorală din teritoriu, care are rolul de a-i așeza pe credincioși într-o stare de împreună lucrare, pentru a implementa la nivel protopopesc sau parohial, la o scară mai mare sau mai mică, activitățile pe care Centrul Eparhial le desfășoară constant.
De aceea, cred că print-o activitate liturgică intensă, printr-o prezență vizibilă a arhiereului și a colaboratorilor săi în mijlocul comunităților parohiale din cuprinsul eparhiei, în spiritul comuniunii frățești, multe dintre obiectivele Bisericii se pot realiza mult mai ușor, indiferent de natura lor: activități misionar-pastorale (mărturisitoare și de propovăduire a credinței), social-filantropice (de întrajutorare a semenilor aflați în suferință) sau cultural-educaționale (activități educaționale gratuite și, mai ales, performante).
Basilica.ro: Aveți o amintire din activitatea sau din cuvintele PS Gurie care vă inspiră / vă motivează?
PS Nestor: Privind în urmă, la răstimpul creșterii mele spirituale și profesionale în preajma Preasfințitului Părinte Gurie, este foarte greu să mă pot raporta la un singur moment motivațional pentru responsabilitatea pe care am primit-o la sfârșitul anului trecut. Am însă certitudinea că tot acest răstimp de împreună lucrare a fost un proces educațional în cadrul căruia am fost pregătit, pas cu pas, pentru o responsabilitate pe care Preasfinția Sa dorea cu toată sinceritatea și dragostea să mi-o încredințeze și, mai mult, credea cu convingere că o pot împlini.
Ceea ce mă inspiră și mă motivează în misiunea pe care o am de împlinit în slujirea arhierească nu este o amintire, ci o stare sufletească, o trăire interioară, pe care Preasfințitul Părinte Gurie a lăsat-o ca mărturie a slujirii Sale în Episcopia Devei și Hunedoarei și care a rămas imortalizată în memoria colectivă a credincioșilor, în general, și în viața mea, în mod special: o dragoste nemărginită față de oameni, pe care Preasfinția Sa o transmitea într-un mod unic și imposibil de imitat, o bunătate a inimii copleșitoare prin sinceritatea ei și o dărnicie desăvârșită față de toți.
Basilica.ro: Deși sunteți de numai un an ierarh ați lucrat în cadrul administrației eparhiale din 2013. Care este specificul acestei eparhii? Care sunt aspectele pozitive și care sunt provocările slujitorilor Bisericii Ortodoxe din Hunedoara?
PS Nestor: Din mila lui Dumnezeu, de timpuriu am avut privilegiul de a fi implicat în activitatea administrativ-bisericească eparhială și de a fi în preajma unor mari și învățați ierarhi ai Bisericii noastre, a căror prezență și-a pus amprenta asupra creșterii și formării mele spirituale și profesionale.
Începând ca diacon la Catedrala Mitropolitană din Craiova și ca secretar de cabinet al Preasfințitului Părinte Gurie în Arhiepiscopia Craiovei în anul 2007 (eparhie păstorită, pe rând, de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de acum de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei), continuând cu resimțirea „durerilor nașterii” Episcopiei Devei și Hunedoarei din iarna anului 2009 și participând la organizarea și la creșterea noii eparhii hunedorene de atunci și până în prezent, am fost pus în situația de a-mi dezvolta capacitatea de adaptabilitate în funcție de nevoile eparhiei aflate în formare.
Ca secretar eparhial, consilier administrativ-bisericesc, responsabil al Sectorului economic-financiar și vicar eparhial, mi-au fost încredințate responsabilități care mi-au deschis orizonturile spre a înțelege întreaga activitate a Bisericii în complexitatea ei. În prezent, cred că mai toate eparhiile din Patriarhia Română se confruntă cu provocări similare privind pastorația credincioșilor, chiar dacă există diferențe de mentalitate și de tradiții specifice fiecărei regiuni din cuprinsul țării noastre și statornicite în timp în decursul istoriei.
Totuși, Episcopia Devei și Hunedoarei, desfășurându-și activitatea într-un județ puternic industrializat în perioada comunistă (în special domeniile siderurgie și minerit), populația existentă astăzi în județul Hunedoara este una hibridă, provenind din toate regiunile țării, fapt care necesită o atenție deosebită atunci când vorbim despre pastorație sub toate aspectele ei. Totodată, prăbușirea industriei după Revoluția din 1989 a condus la deteriorarea continuă a stării sociale din județ, pentru multă vreme numeroase localități fiind încadrate ca „zone defavorizate”.
Cu toate acestea, județul Hunedoara deține un imens potențial turistic și multe alte resurse care pot restabili echilibrul social în zonă, însă, din cauza dificultăților care împiedică procesul de reconversie profesională și din cauza depopulării masive ca urmare a migrației, în eparhia hunedoreană o prioritate trebuie să rămână activitatea social-filantropică.
În plan misionar-pastoral, împlinirea ritualului liturgic, activitatea catehetică și omiletică, implicarea laicatului în activitatea Bisericii ș.a. sunt doar câteva dintre aspectele care necesită multă atenție din partea slujitorilor Bisericii pentru identificarea unui limbaj comun și unanim acceptat, care să determine o relaționare constructivă și rodnică în sânul Bisericii. De aceea, o importanță covârșitoare pentru bunul mers al activității pastoral-misionare din eparhie o reprezintă procesul de selecție și de formare al slujitorilor Sfântului Altar și, pe mai departe, păstrarea unei permanente legături de colaborare a acestora cu Centrul Eparhial în identificarea soluțiilor privind provocările cu care se confruntă Biserica în contemporaneitate.
O bună și armonioasă colaborare a ierarhului cu slujitorii sfintelor altare are, cu certitudine, efecte benefice și asupra comunităților parohiale din cuprinsul întregii eparhii. Astfel, pentru ca slujitorii bisericilor să resimtă în mod concret apartenența la structura administrativă a Bisericii, în forma ei de organizare ierarhică, este imperios necesar ca aceștia să fie întâmpinați cu multă disponibilitate, sprijin și promptitudine din partea chiriarhului și din partea Centrului Eparhial.
Basilica.ro: Noi am mediatizat mai multe proiecte dedicate catehizării tineretului în Episcopia Devei. Sunt planuri de viitor în această direcție? Fiind un ierarh tânăr, vă simțiți mai apropiat de tineret?
PS Nestor: Așa cum aminteam mai sus, între prioritățile și proiectele de viitor ale Episcopiei Devei și Hunedoarei se regăsesc activități destinate catehizării credincioșilor, dar și proiecte privind educația copiilor și a tinerilor. Oferirea gratuită de tipărituri, organizarea de programe catehetice în parohii, deschiderea unor noi centre de activități pentru tineri, construirea de grădinițe și de școli, constituie proiecte prin care Biserica intenționează să se implice cât mai activ în domeniul educației, pe de-o parte împlinind misiunea specifică de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, iar pe de altă parte din dorința de a oferi credincioșilor structuri educaționale performante, bazate pe principii și pe valori creștine, care pot oferi societății un plus de valoare pentru o mai bună dezvoltare a ei.
În procesul de catehizare al credincioșilor din mediul urban, un aspect foarte important și eficient îl reprezintă, printre altele, prezența permanentă a preotului, chiar și în afara programului liturgic, în locașurile de cult poziționate în zone aglomerate și cu trafic intens. Asistența religioasă oferită credincioșilor în această formă s-a dovedit a fi una extrem de benefică. Intensificarea rugăciunii, prin săvârșirea Sfintei Liturghii, zilnic, în mai multe locașuri de cult din mediul urban, reprezintă, de asemenea, o metodă misionar-pastorală foarte rodnică din dorința de a spori catehizarea credincioșilor. Cuvintele-cheie într-o lucrare misionar-pastorală reușită în rândul numărului mare de creștini, adesea nepracticanți, aș putea spune că sunt: disponibilitatea și interacțiunea, ambele asumate în duhul unei pregătiri teologice temeinice, aplicată într-o reală trăire spirituală.
Complexitatea slujirii arhierești obligă la dezvoltarea capacității de a te transpune într-un copil, tânăr, vârstnic; de a te face „tuturor toate”. Biserica este o comunitate formată din credincioși de toate vârstele, la fiecare categorie impunându-se abordări diferite de catehizare; însă toți reprezentanții acestor grupe de vârstă necesită o atenție specială în procesul de evanghelizare și de creștere spirituală. Bineînțeles că, fiind la o vârstă la care aș putea fi încadrat în comunitatea tinerilor, se creează impresia unei mai bune comunicări cu aceștia, ceea ce este și adevărat într-o oarecare măsură. Marea provocare în procesul de catehizare a tinerilor este nu de a-i „aduce” în Biserică, ci de a-i „ține” în Biserică.
Entuziasmul și curiozitatea tinerilor pot fi ușor valorificate pentru a-i așeza într-o relație cu Hristos, oferindu-le pregustarea bucuriei proaspătului inițiat. Dificultatea vine atunci când tinerii, asaltați de încercările specifice vârstei sunt tentați să abandoneze corabia Bisericii, iar acesta este momentul în care păstorul de suflete, prin harul lui Dumnezeu, trebuie să-și împlinească pe deplin misiunea de părinte, identificând și oferind tânărului soluția înfruntării pericolului ispitei până ce valurile furtunii se domolesc.
Basilica.ro: Având în vedere misiunea pe care v-ați propus-o ce mesaj/îndemn ați vrea să transmiteți preoților și credincioșilor din eparhie?
PS Nestor: Gândul pe care permanent îl îndrept către clerul, monahii și credincioșii din Episcopia Devei și Hunedoarei este unul puternic impregnat de duhul dragostei frățești și al comuniunii, o stare de trăire spirituală inițiată și statornicită până acum prin râvna și osteneala vrednicului de pomenire, Preasfințitul Părinte Gurie, și care ne străduim și nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să rămână o constantă în tot ceea ce presupune continuarea lucrării pastoral-misionare în eparhia hunedoreană.
Clerul și credincioșii trebuie să conștientizeze că lucrarea Bisericii este una comunitară și că, în afara Bisericii, nu ne putem descoperi sensul real al existenței noastre. De asemenea este necesar să înțelegem că prezența noastră în Biserică trebuie să fie una activă și rodnică, înmulțind, spre slava lui Dumnezeu, „talanții” dăruiți fiecăruia dintre noi prin lucrarea Duhului Sfânt.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
