Despre patriarhul Avraam se spune că niciodată nu şedea la masă fără să aibă oaspeţi. Aşa s-a învrednicit dreptul părinte să slujească la ospăţul îngerilor trimişi de Dumnezeu să cerceteze lumea. Filoxenia avraamică de la stejarul Mamvri, descrisă pe larg în capitolul 18 din cartea Genezei, a rămas peste timp cea mai potrivită viziune iconică despre taina Sfintei Treimi. Deşi s-au încercat şi alte reprezentări care să transmită pictural unitatea fiinţei şi treimea de persoane în Dumnezeu, de la mozaicurile bizantine până la Teofan Grecul, Andrei Rubliov sau Pârvu Mutu, tradiţia iconografică ortodoxă rămâne fidelă theofaniei vechi-testamentare.
În forma esenţializată a icoanei, desprinsă parcă de coordonatele temporale şi spaţiale, simbolistica liniilor, culorilor şi armoniilor dezvăluie o simplitate ascetică, dumnezeiască. În proximitatea celor trei Tineri nu mai apar decât stejarul şi potirul de pe masă. Detalii despre gazde, casa lor primitoare şi despre bucatele pregătite cu iubire se regăsesc însă din belşug în multe variante ale icoanei treimice, încărcate uneori şi de tradiţii locale. Citim astfel în icoană despre familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu. Cum poţi să nu ai curajul să te împrieteneşti cu Cineva care adastă la masă la tine? Pentru că, de fiecare dată, în mijloc este masa la care sunt aşezaţi oaspeţii, ei nu sunt zugrăviţi stând în picioare, călători. Masa înseamnă oprire din mişcare, întâlnire, împreună-vorbire, regăsirea unuia în privirea celuilalt, comuniune.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
