Ierusalimul, orașul păcii, cheamă mereu creștinii să vină pe urmele pașilor Domnului, într-o călătorie interioară, lăuntrică sau duhovnicească mai întâi și mai apoi fizică, străbătând ulițele strâmte pe unde trecut-a odinioară Fiul lui Dumnezeu, făcut om din nesfârșită iubire pentru oameni.
Pentru întâia dată călător prin Țara Sfântă sau pentru a nu știu câta oară, o emoție sfântă-ți cuprinde făptura. Mai întâi pentru că un sentiment firesc de nevrednicie îți smerește inima și apoi fiindcă începi să privești altfel, după ce mulți ani imaginile cunoscute într-un anume fel din paginile Scripturilor, unde se află cuvintele vieții veșnice pe care Fiul lui Dumnezeu le-a dăruit nouă, ți s-au impregnat în mod deosebit.
Copleșit de frumusețile locurilor sfinte, dar și bucuros la culme de un nou pelerinaj către Mormântul izvorâtor de viață al Domnului, mintea mea s-a întors pentru o clipă în trecut, gândindu-mă la întâlnirea aceea de demult dintre prigonitorul Saul cu Domnul Slavei pe drumul Damascului.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
