Femeia ortodoxă în familie, Biserică și comunitate

Vocația femeii creștin-ortodoxe este de a iubi și de a se face iubită, de a reproduce pe pământ mișcarea dragostei dintre Persoanele Sfintei Treimi ca izvor al dăruirii și responsabilității, vocație care se poate realiza prin educația duhovnicească în cadrul familiei, Bisericii și comunității.

Anunțarea temei. În cele ce urmează ne-am propus să vor­bim despre femeia creștin-ortodoxă, despre ro­lul ei în familie, Biserică și so­cietate (comunitate) și despre ide­alul său de viețuire, conform în­vățăturii Bisericii noastre.

Tratarea. Cum și când s-a năs­cut femeia? „Să facem om du­pă chipul și după ase­mă­na­rea Noastră…. Și a făcut Dum­nezeu pe om după chipul Său… a făcut bărbat și femeie (om și oa­mă, după limba ebraică)” (Facere I, 26-27). „… Iar coasta lu­ată din Adam a făcut-o Dom­nul Dumnezeu femeie și a a­dus-o la Adam … ea se va numi fe­meie, pentru că este luată din băr­batul său” (Facere II, 21-25). Așa a creat Dumnezeu pri­ma familie, iar în familie feme­ia este izvorul vieții: „Și a pus A­dam femeii sale numele Eva, a­dică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (Fa­ce­re III, 20). Într-adevăr feme­ia trebuia, adică, era să fie ma­ma tuturor celor vii, dar nu a mai fost pentru că nu a ascultat, ci s-a lăsat amăgită de șar­pe și l-a amăgit și pe bărbatul său, pe omul său, din care a fost luată. A trebuit să vină Fe­me­ia, pururea Fecioară, cea as­cul­­tătoare, Preasfânta Năs­că­toa­re de Dumnezeu, Maria, Mai­ca lui Dumnezeu-Omul și O­mul-Dumnezeu. Care să-L ză­mislească și să-L nască pe Cel de-al doilea Adam, Fiul lui Dum­nezeu, Iisus Hristos, Care, prin ascultarea și jertfa Sa, a răs­cumpărat dreptul de Mamă a tuturor celor vii, pe care îl pier­duse Eva, prima femeie.

După Învățătura noastră creș­tin-ortodoxă, femeia creș­tin-ortodoxă poate să-și în­de­pli­nească această misiune în Bi­serica lui Hristos, familia cea ma­re, și în comunitatea creștin-or­todoxă. Am accentuat cuvântul comunitate, nu societate. Co­munitatea formează perso­na­­lități, iar societatea prin So­cio­logie, care înlocuiește Te­o­lo­gia, formează doar indivizi, și nu persoane vii și veșnice.

Idealul și scopul femeii creș­ti­n-ortodoxe le reprezintă for­ma­­rea și desăvârșirea ființei u­ma­ne prin iubire, dăruire și res­­ponsabilitate creștină. „Dum­nezeu este Iubire”, spune Sfân­tul Ioan Evanghelistul. Iubirea dum­nezeiască se poate înțelege prin cele trei Persoane ale Sfin­tei Treimi. Vocația femeii creș­ti­n-ortodoxe este de a iubi și de a se face iubită, de a reproduce pe pământ mișcarea dragostei din­tre Persoanele Sfintei Tre­imi. Această reproducere a iu­bi­­rii treimice, ca izvor al dă­ru­i­rii și responsabilității, se poate re­aliza prin educația du­hov­ni­ceas­că, în cadrul familiei, Bi­se­ri­cii și comunității.

Femeia creștin-ortodoxă, du­pă modelul Preasfintei Năs­că­toare de Dumnezeu și Maica Mân­tuitorului Iisus Hristos în fa­milie, Biserică și comunitate, dă­ruiește, mai întâi, jertfelnic tu­turor celor din jurul ei iubi­rea treimică și apoi așteaptă iu­bi­­rea să se întoarcă la ea. Prin dra­gostea ei jertfelnică, mi­los­ti­vă și treimică înlătură ne­po­tri­virile de caracter și evită tren­durile apărute în ultimul timp: căsătorii de probă, relații in­time întreținute înainte de că­sătoria religioasă ș.a., care nu sunt de nuanță creștină. Cu­­rățenia trupească și sufle­teas­că a tinerilor înainte de că­să­torie sunt fapte martirice, dar foarte bine venite pentru o căs­nicie durabilă. Atunci, dra­gos­tea celor doi este mult mai pu­ternică prin binecuvântarea Bi­sericii. Se spune despre fe­cioa­­rele care se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, îmbrățișând vo­tul monahal, că au zece talanți și pe aceștia îi înmulțesc pre­cum sfintele preacuvioase maici. Noi credem că și fecioa­re­le care se păstrează curate pâ­nă la căsătorie au tot zece talanți, înmulțindu-i în timpul căsătoriei prin jertfa plină de iu­bire a acesteia.

Se vorbește foarte mult despre partenerul de familie și des­pre parteneriatul de familie, care este cu adevărat succesul familiei și al femeii creștin-or­todoxe. Sunt foarte importan­te afacerile, este foarte bună ca­riera, ești foarte bine văzută prin­tr-o profesie deosebită, ești o bună mamă când te îngrijești de copiii tăi, dar toate acestea, nu­mai dacă ai un adevărat par­tener de viață. Femeia nu poa­te trăi fără bărbatul din ca­re a fost luată și căruia i-a fost dă­ruită. Parteneriatul, ca le­gă­tu­ră strânsă dintre cei doi soți, tre­buie să fie pe primul plan. Băr­batul trebuie să fie mai în­tâi de toate soț, apoi tată și, în ce­le din urmă, om de afaceri. Fe­­meia trebuie să fie mai întâi so­ție, apoi mamă și, în cele din ur­mă, femeie-om de afaceri. Să că­utăm mereu aurul din par­te­ne­rul nostru.

Femeia se naște cu darul de ma­mă, dar sunt multe femei ca­re de bunăvoie sau de nevoie nu pot fi mame biologice, iar pen­tru acestea sunt viabile cu­vin­tele Mântuitorului spuse că­tre Maica Domnului și adresate Sfân­tului Apostol și Evan­ghe­list Ioan: „Acesta este fiul tău și a­ceasta este mama ta”.

În spiritualitatea creștină în­tâlnim femeia creștină ca: fe­­cioa­­­ră, mamă, maică, maică pre­­oteasă, soră, bunică ș.a. Ea es­te inima cea jertfitoare, pli­nă de iubire, armonie, pace, bu­nă în­­țelegere și are gust de li­tur­ghie.

Recapitularea. Aceasta este fe­meia creștin-ortodoxă și a­ces­­ta este rolul ei în familie, Bi­­se­ri­că și comunitatea creș­tin-or­to­doxă: să fie mama tu­tu­­ror ce­lor vii, a tuturor celor care vor moș­teni viața veșnică prin as­cul­tarea și păzirea Cu­vân­tului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mân­tuitorul.

Asocierea și generalizarea. Prin urmare, femeia creștin-or­­to­doxă se poate împlini în ori­­ca­­re dintre rolurile pe care și le a­sumă cu responsabilita­te: fe­cioa­­ră, soție, mamă, mai­că pre­o­teasă, dar și femeie u­ti­lă co­mu­nității, toate acestea a­vând la bază iubirea de Dum­nezeu și de aproapele.

Aplicarea. Pornind de la în­vă­­țătura Sfintei Scripturi și con­­tinuând cu scrierile Sfin­ți­lor Părinți, femeia își poate a­su­­ma și înțelege locul și rolul său indiferent de epoca în care ar trăi, prin urmare, și în vre­mu­­rile noas­tre. Chiar dacă pre­si­u­nea so­cietății contempo­ra­­ne es­te pu­ternică, mai pu­ter­­nic tre­buie și poate să fie pen­tru femeia cre­dincioasă, creș­tin-orto­do­­xă, mo­delul Prea­­sfintei Fe­cioa­re Ma­ria, Maica Domnului, ca­re re­prezintă idealul de iubi­re, devotament, slujire și jert­fel­­nicie, ca­lități care duc la mântuire.

(Cateheză publicată în Ziarul Lumina din 2 septembrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente