Sfânta și Marea Joi este ziua în care Mântuitorul Hristos s-a încins cu ștergarul, a turnat apă în spălătoare și, îngenunchind, a spălat picioarele ucenicilor arătându-le astfel, prin propriul exemplu, adevăratul chip al smereniei.
„Sfințita spălare a picioarelor este o parte importantă din slujirea liturgică a zilei de joi, mai precis la sfârșitul Sfintei Liturghii s-a păstrat rânduiala Mântuitorului, este a Mântuitorului Însuși de la Cina cea de Taină. Prin Biserica Ierusalimului a intrat în cultul Bisericii Ortodoxe și s-a perpetuat această rânduială a ilustrării textului Evangheliei spălării picioarelor cu întocmiri liturgice ale sfințiților slujitori, ale cuvioșilor părinți, ale dascălilor pocăinței. Este o demonstrație a pocăinței nu numai prin vorbe, ci și prin gesturi reale, nu teatral, ci real”, a declarat pentru TRINITAS TV ÎPS Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Slujirea, după modelul secular al timpului, la evrei, implica un model de relație umana bazată pe condiția de superior-inferior. Mântuitorul schimbă radical aceasta relație. Slujirea devine acum privilegiu, nu povară sau corvoadă, privilegiul de a te dărui altora până la jertfă. Ritualul spălării picioarelor este o invitație la smerenie și un îndemn de a lua aminte la faptul că nu suntem unii mai mari decât alții în fața lui Dumnezeu.
Sfântul Chiril al Alexandriei susține că spălarea a avut și un caracter purificator. Era necesar ca Apostolii să fie curați spre a primi Trupul și Sângele Mântuitorului, la Cina cea de Taină.
Prin gestul spălării picioarelor, Mântuitorul le descoperă Apostolilor smerenia dar, spun unii Părinți ai Bisericii, prin acest act Hristos a urmărit sa trezească în Iuda pocăința. Semnificațiile acestui moment sunt, însă, multiple.
Această rânduială se păstrază în unele mănăstiri și catedrale episcopale.
