Cu ocazia împlinirii a 10 ani de la mutarea la cele veșnice a părintelui profesor Constantin Galeriu, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a avut loc ieri, 4 decembrie, Simpozionul „Părintele Galeriu – Astăzi”. La eveniment a participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit cuvântul intitulat „Părintele Constantin Galeriu – Teolog al bucuriei pascale”.
La Facultatea de Teologie Ortodoxă din București s-au reunit ieri profesori de teologie, preoți, teologi, academicieni, scriitori, oameni de cultură, studenți și persoane care l-au cunoscut pe părintele Galeriu, care poartă o amintire vie în sufletele lor, un gând și cuvânt bun despre părintele care a fost dedicat trup și suflet ucenicilor și enoriașilor de la Biserica „Sfântul Silvestru” din Capitală. Cei prezenți la Simpozionul „Părintele Galeriu – Astăzi” au încercat să picteze prin cuvinte și evocări în conștiința celor prezenți, și în special a tinerilor studenți de teologie, viața și personalitatea preotului și profesorului de teologie, informează „Ziarul Lumina”.
În deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul „Părintele Constantin Galeriu – Teolog al bucuriei pascale”. Prima parte a simpozionului a fost moderată de părintele decan Ștefan Buchiu.
Prezent la eveniment, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, l-a evocat cu frumoase cuvinte pe marele profesor și duhovnic: „Am încercat să fiu ucenic al părintelui Constantin Galeriu de când eram pe băncile școlii de teologie și nu mi-am sfârșit ucenicia nici acum. Părintele m-a însoțit atât cât timpul i-a permis în modesta mea lucrare, fie cea didactică, fie cea slujitoare, în Eparhia Dunării de Jos, fiind prezent de atâtea ori în aulele tinerilor sau ale școlilor de teologie sau printre credincioși. Pentru mine, imaginea cea mai frumoasă a părintelui este aceea când l-am vizitat pe patul de suferință și l-am întrebat: „Părinte, ce vă doare?”. A spus: „Pe mine nimic, dar mă doare răul din lume”. Am înțeles de la dânsul și repet atât cât pot în fiecare zi câteva fraze care arată în ele trăirea, convingerea din viața lui de mărturisitor. Ne spunea: „Nimic nu este întâmplător, totul este proniator”. Când erai nemulțumit de ceva, spunea: „Să rodești acolo unde ai fost răsădit”. Ne amintea cât de periculos este zgomotul pe care îl facem în jurul nostru chiar și când avem fapte bune. Și spunea: „Binele face puțin zgomot, iar zgomotul face puțin bine””.
Metoda omiletică a părintelui Galeriu
Părintele lect. dr. Dumitru Pintea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București a prezentat referatul „Considerente privind semnificația teologică a jertfei în gândirea părintelui Galeriu”. „Împreună cu alți preoți, părintele Galeriu a ilustrat chipul preoției mărturisitoare într-o perioadă dificilă pentru misiunea Bisericii. Tema hristologică a jertfei și răscumpărării este esențială Bisericii și slujirii sacerdotale. Aceasta sintetizează preocupările liturgice, pastoral-misionare și teologice-academice ale părintelui Constantin Galeriu. Pentru părintele Galeriu jertfa angajează întreaga existență și întregul destin. Descoperindu-se ca instrument al relației perfecte între credincios și Dumnezeu, între om și om, cale spre înnoirea creației și având suportul existențial în dragoste, jertfa se fundamentează în viața de nemărginită dragoste, de unire prin oferire a Preasfintei Treimi”, a spus părintele lector.
Personalitatea fostului slujitor de la Biserica „Sfântul Silvestru” a fost evocată de academicianul și pictorul Sorin Dumitrescu, care i-a fost ucenic apropiat. „Modelul omiletic al părintelui e bipartit. În prima parte sunt rotiri ale vulturului în jurul pericopei evanghelice, cu coborâri bruște în picaj, pe câte un detaliu al pericopei, iarăși ridicându-se la joasă înălțime. Partea a doua, cea mai importantă, cea care ne aduna de fiecare dată, și aș zice că ne lua prin surprindere, vulturul se ridica în înălțimi, părăsea sensurile imediate ale pericopei, se ridica la teologia cea mai înaltă”, a spus Sorin Dumitrescu.
O frumoasă evocare a făcut-o părintelui Galeriu colegul său de altar de la Biserica „Sfântul Silvestru”, părintele Nicolae Bordașiu. „Atât de puternică era personalitatea părintelui Galeriu, încât transforma starea sufletească a multora dintre ucenici prin harul pe care Dumnezeu i l-a dăruit, fiindcă părintele nu a fost numai preot, a fost și misionar, și jurnalist creștin, pentru că a condus în tinerețe o revistă de popularizare a credinței ortodoxe, a fost un orator foarte bun și a fost în același timp un om smerit, umil și plin de milostenie față de semenii lui. Dar dintre toate acestea, lucrarea de liturghisitor a fost poate cea mai importantă, fiindcă prin această lucrare el a stat mereu în contact cu harul dumnezeiesc, care l-a întărit ca să își poată duce munca diversă în toate părțile unde mergea și ca să poată împărtăși pe toți cei care îi căutau sfatul duhovnicesc și mai ales dezlegarea de păcate. Nu puține au fost diminețile când l-am găsit în biserică după ce a petrecut toată noaptea cu cineva care a stat la picioarele părintelui mărturisindu-se și luând sfat ca să își scuture sufletul de păcate”, a arătat părintele Nicolae Bordașiu.
Gânduri ale ucenicilor de la Facultatea de Teologie din București
Părintele Galeriu a fost evocat și de profesorii care i-au urmat la Catedra de omiletică și catehetică a Facultății de Teologie Ortodoxă din București. „Părintele Galeriu a urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă din București între anii 1938 și 1942. A fost ucenic al lui Nichifor Crainic și a primit o bursă de studiu pentru Germania să își continue studiile, dar din cauza războiului nu a mai plecat. S-a căsătorit și a fost hirotonit preot și spunea că din acel moment nu a mai avut o altă haină decât cea preoțească. În felul acesta și-a dus toată viața de preot, de misionar și de profesor de teologie”, a arătat părintele profesor dr. Vasile Răducă. „Părintele era împăciuitor, plin de respect față de toți colegii, chiar dacă unii se manifestau uneori mai tumultuos. Împlinea un cuvânt din Prorocul Avacuum: „Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul, Tu nu poți privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni și ai tăcea când cel nelegiuit sfâșie pe unul mai drept ca el?”. Ne spunea să încercăm să privim lumea și în special oamenii nu cu ochii noștri, de multe ori neputincioși și pătimași, ci cu ochii lui Dumnezeu. În particular își exprima uneori nemulțumirile, dar nu se exprima justițiar, pentru că ura, invidia, răutatea îi erau cu totul străine”, a arătat părintele profesor dr. Vasile Gordon.
La finalul simpozionului a fost prezentat un film biografic despre părintele Constantin Galeriu.
