„Toate popoarele sunt chemate la mântuire în Iisus Hristos”, a spus Patriarhul Daniel duminică, la Vecernia din prima zi de Paști, numită popular și a Doua Înviere.
I s-au alăturat în slujire la Catedrala Patriarhală: Episcopul Qais de Erzurum (Patriarhia Antiohiei); Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul; Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Arhim. Joachim Bejenariu, Consilier eparhial și directorul Serviciului Colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și alți clerici ai sfântului lăcaș.
În cadrul slujbei, pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25 a fost citit atât în română, cât și în limbile greacă, latină, arabă, slavonă, franceză, engleză, germană și italiană.
„Biserica, înțelegând că Iisus va trimite pe ucenici să propovăduiască, să binevestească Evanghelia Crucii și a Învierii la toate popoarele, nu numai la poporul ales sau poporul evreu, a dorit să sublinieze acest adevăr prin citirea, în cazul Vecerniei Sfintelor Paști, în mai multe limbi a acestei Evanghelii privind mărturia adevărului Învierii lui Hristos și trimiterea ucenicilor în misiune și faptul că le-a dat puterea Dumnezeiască de a ierta păcatele oamenilor”, a explicat Patriarhul României.
Părintele Patriarh Daniel a mai vorbit despre textul propriu-zis al pasajului evanghelic și semnificațiile lui.
Trupul înviat transcende limitările spațiale și temporale
Faptul că Mântuitorul Iisus Hristos trece prin ușile încuiate după Înviere arată că „trupul Său înviat din morți nu este trupul care doar revine la viața pământească, ci este un trup real și în același timp transfigurat”.
„El trece prin ușile încuiate fără să le spargă, arătând prin aceasta că Hristos cel înviat din morți este liber de orice determinism al naturii, de orice opacitate a naturii și de orice rezistență a naturii. El este complet liber în privința spațiului și timpului. Nimic nu-L mai poate opri și nimic nu-L mai poate reține sau pune stăpânire pe El.”
De asemenea, Mântuitorul Iisus Hristos le-a arătat rănile Sale ucenicilor, pentru a atesta faptul că trupul răstignit pe cruce este același trup înviat.
„Deci, pe de o parte, vedem că trupul Său trece prin ușile încuiate arătând că trupul acesta s-a transformat, s-a înduhovnicit și s-a schimbat. Iar pe de altă parte, vedem că trupul este al lui Hristos cel răstignit și că El, Care a vindecat orbi din naștere și a vindecat boli grele, totuși a binevoit să păstreze în trupul Său semnele răstignirii Sale”, a subliniat Preafericirea Sa.
„De ce a voit Domnul Iisus Hristos să păstreze, nu să șteargă semnele cuielor și semnul lancei care i-a străpuns coasta? Pentru a arăta tocmai acest adevăr: că Hristos cel înviat este același cu Hristos cel răstignit.”
„Și pentru a arăta că El nu desparte taina Crucii de taina Învierii, că în Cruce era ascunsă puterea Învierii, iar Învierea Lui arată slava iubirii Lui smerite, ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce”, a adăugat Părintele Patriarh Daniel.
Puterea de a ierta păcatele, dăruită de Hristos cel înviat
Patriarhul României a mai vorbit despre puterea de a ierta păcatele, dăruită după înviere de Hristos ucenicilor.
„Această putere este una dumnezeiască. Dumnezeu singur poate ierta păcatele. Dar această putere o dăruiește Hristos ucenicilor săi, pentru că nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor fără iertarea păcatelor, deoarece în Împărăția Cerurilor nimic necurat nu poate intra”, a precizat Preafericirea Sa.
„Iertarea păcatelor înseamnă pregătirea pentru viața veșnică.”
Părintele Patriarh Daniel a mai explicat ce înseamnă a ține păcatele, conform învățăturii Sfântului Chiril, Patriarhul Alexandriei.
„El spune că a ierta păcatele se înțelege mai ușor, dar a reține nu înseamnă refuzul de a ierta, ci amânarea și aceasta pentru o mai bună pregătire.”
Tot astfel, se poate amâna primirea Botezului pentru o cateheză mai temeinică sau amânarea primirii Sfintei Împărtășanii, pentru o pocăință mai profundă.
„Taina aceasta a pocăinței este taină mântuitoare”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
„Fără pocăință nimeni nu poate să se mântuiască. Prin Botez se iartă păcatele, de la păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute până la Botez, dar întrucât omul adesea greșește și după Botez, pocăința, numită și botezul lacrimilor, a fost dată ca semn al milostivirii lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor”, a adăugat Preafericirea Sa.
Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru
