Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în cuvântul de învățătură rostit, astăzi, 25 august 2013, la Paraclisul istoric Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reședinței Patriarhale, a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a IX-a după Rusalii de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al XIV-lea, versetele de la 22 la 34, în care este prezentată Umblarea pe mare a Mântuitorului Iisus Hristos și Potolirea furtunii.
„Evanghelia ne arată necesitatea rugăciunii nu doar pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu, ci și pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru ajutorul dat. Evanghelia ne arată în al doilea rând necesitatea ajutorului lui Dumnezeu atunci când oamenii trec prin încercări grele peste puterile lor de a se lupta și de a răbda. În al treilea rând, Evanghelia ne arată dumnezeirea lui Hristos și Atotmilostivirea Sa. El umblă pe apă ca pe uscat, potolește furtuna certând vântul, potolește marea și salvează de la înec pe ucenici. Vedem de asemenea că această corabie învolburată de valuri din cauza furtunii este un simbol al Bisericii care de-a lungul istoriei adesea se luptă cu valurile pricinuite de persecuții, erezii, ispite care vin de la oameni sau de la duhurile rele. În această luptă numai Hristos Domnul poate salva cu adevărat Biserica de toate încercările și necazurile dacă cei care se află în corabie, adică slujitorii Lui și poporul credincios cer ajutorul lui Hristos”, a spus Preafericirea Sa.
Puterea Lui nu este o putere egoistă, ci o putere milostivă de ajutorare a celor care cred în El și în ajutorul Lui
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat de asemenea semnificațiile duhovnicești ale umblării lui Iisus pe mare: „În primul rând, El vrea să arate că este Stăpân peste ape ca și pe uscat, dar și că este Dumnezeu Creatorul stihiilor naturii Care este mai presus de ele și că ele ascultă de El. Faptul că a potolit furtuna ca să scape de înec pe ucenicii Săi arată milostivirea Lui. Deci, Hristos Domnul este Atotputernic și Atotmilostiv. Puterea Lui nu este o putere egoistă, ci o putere milostivă de ajutorare a celor care cred în El și în ajutorul Lui”.
Evanghelia de astăzi ne îndeamnă la o mărturisire a credinței, necondiționată de lucrurile lumești, a mai arătat Preafericirea Sa: „Evanghelia de astăzi este o Evanghelie a speranței, a încurajării și în același timp este o Evanghelie a luptei și a biruinței. De ce Iisus i-a lăsat singuri pe ucenici să se lupte cu furtuna, cu valurile mării, atât de mult încât ei erau aproape disperați ? A îngăduit aceasta pentru ca ucenicii să învețe să se lupte cu greutățile vieții și să nu-și pună nădejdea în forțele proprii, în priceperea lor de profesioniști pescari, ci mai întâi să își pună nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Deci este o pedagogie de mare învățător în această absență a lui Hristos din corabie, după cum este o pedagogie de mare Învățător și timpul pe care El l-a ales să vină spre ei și să-i ajute, dar și modul de a lucra cu ei ca să nu cadă în deznădejde”.
Biserica se constituie prin iubirea milostivă și prin ajutorul lui Hristos Domnul prin lucrarea Duhului Sfânt pe care El îl trimite în lume împreună cu Tatăl
Evanghelia „Umblării lui Iisus pe mare” este o lecție despre taina Bisericii pe care El o dă ucenicilor adesea stând în corabie, iar uneori venind spre corabie, a spus Patriarhul României, arătând în continuare că: „În această privință corabia a devenit un simbol al Bisericii care are în ea pe Hristos și care contează cel mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu, nu pe ajutorul omenesc. De aceea, Constituțiile Apostolice în secolul al IV-lea prevăd ca o biserică să fie mare și să fie construită sub formă de corabie întru amintirea faptului că poporul a fost salvat prin corabie în timpul lui Noe, dar și în amintirea faptului că Hristos Domnul adesea a predicat stând în corabie, iar mulțimile pe malul mării. Adesea, prin minunile pe care le-a săvârșit, fie umblarea pe mare și urcarea în corabie sau pescuirea minunată prin intermediul corabiei, a dorit să ne arate că Biserica se constituie prin iubirea milostivă și prin ajutorul lui Hristos Domnul prin lucrarea Duhului Sfânt pe care El îl trimite în lume împreună cu Tatăl”.
Preafericitul Părinte Daniel a subliniat înțelesuri duhovnicești ale corabiei din Pericopa Evanghelică de astăzi: „Biserica în formă de corabie care are catargul în formă de cruce este cea care ne trece din lumea aceasta pământească spre lumea cerească. Deci, Biserica este ca o corabie care se luptă cu valurile zbuciumate ale istoriei și care are foarte puțin timp liniștit, fiind într-o permanentă luptă cu puterile potrivnice văzute și nevăzute. Sfinții Părinți ai Filocaliei au spus că această corabie de pe mare este și simbolul sufletului fiecărui creștin care se luptă cu patimile stârnite de egoism, păcat, duhurile rele sau ispitele care vin de la oameni. Deci, în toată lupta această duhovnicească pentru mântuire sufletul fiecărui creștin este ca o corabie și nu poate fi salvată corabia sufletului creștinului decât prin cererea ajutorului lui Dumnezeu și prin mulțumirea adusă lui Dumnezeu atunci când cel care se luptă a primit ajutor de la Dumnezeu”.
