Este necesară o pregătire a preotului în vederea săvârșirii Tainei Spovedaniei?

Când vorbim despre pregătirea preotului, ne referim, de obicei, la pregătirea teologică, la cultura generală și la formarea duhovnicească, pe care le considerăm necesare oricărui slujitor al altarului.

Când ne referim la pregătirea specială a preotului, pregătire necesară slujirii sacramentale în biserică și în afara ei, avem în vedere, aproape în exclusivitate, pregătirea lui pentru săvârșirea Sfintei Liturghii. Studiile pe această temă sunt foarte multe în teologia românească, iar mulțimea lor arată că în centrul tuturor manifestărilor liturgice ortodoxe, dar și în centrul slujirii preoțești se află Sfânta Liturghie.

Experiența liturgică ne arată însă că pregătirea preotului și, odată cu aceasta, pregătirea credincioșilor pentru primirea tuturor Tainelor făceau parte din pravila de altădată a Bisericii. Perioada prepascală, de exemplu, cu toată asceza ei, avea ca scop principal pregătirea catehumenilor pentru primirea Tainei Botezului, iar această pregătire era asumată, în egală măsură, și de comunitatea în care catehumenii aveau să fie integrați. Postul, spovedania și împărtășania pe care Molitfelnicul le recomandă celui care are nevoie de Taina Sfântului Maslu îl pregătesc pe credinciosul bolnav pentru a primi această Taină, iar legarea Tainei Sfântului Maslu de Sfânta Liturghie, potrivit practicii vechi, arată angajarea întregii comunități în rugăciunea pentru vindecarea unui membru al ei. Aceste exemple ne arată că și preotul are nevoie de o pregătire specială care ține de latura sacramentală a slujirii preoțești, și aceasta, mai ales cu ocazia săvârșirii anumitor acte sfinte. Dacă se cere ca preotul să fie un bun rugător, înțelegând prin aceasta că trebuie să aibă o dispoziție permanentă pentru rugăciune, dacă se cere ca el să fie un conștiincios săvârșitor al slujbelor sfinte după rânduială, dacă se cere ca să fie un bun predicator, un bun sfătuitor, să degaje bună-cuviință și sfințenie, în cazul săvârșirii Tainelor, și în mod deosebit al Mărturisirii și Euharistiei, se cere ceva mai mult. Și aceasta pentru faptul că la săvârșirea Euharistiei preotul se află în fața Trupului și Sângelui real al lui Hristos și lucrează cu aceste elemente. Pregătirea pentru săvârșirea acestui act se impune de la sine și nu necesită comentarii sau adaosuri. De altfel, asupra acestui capitol s-a insistat în studii de specialitate.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente