„Fără să exagerăm deloc, putem afirma că după Mitropolitul Andrei Șaguna, cel care a restaurat Mitropolia românilor ortodocși în 1864 și cel care a fost începător întru toate în Ardeal, al doilea ierarh ca mărime intelectuală și culturală a fost Nicolae Bălan”, scrie Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, într-un articol omagial publicat săptămâna trecută în Ziarul Lumina.
„Dacă în 1848, la venirea lui Șaguna în Ardeal ca episcop, românii ortodocși au tresăltat de bucurie, iar Șaguna nu le-a înșelat așteptările, tot așa și în 1920, când colegiul electoral a ales în scaunul de mitropolit pe tânărul profesor de teologie Nicolae Bălan, poporul transilvănean și-a pus în el mari nădejdi, pe care viitorul mitropolit le-a împlinit cu sârguință.”
Participant activ la pregătirea Marii Uniri
Actualul ierarh al Tulcii amintește că Mitropolitul Nicolae Bălan a fost participant activ la evenimentele premergătoare Marii Uniri și a înțeles pe deplin dezideratul unității de neam și țară.
„Astfel că alegerea lui ca Mitropolit al Ardealului, Banatului, Crișanei și Maramureșului în 1920 i-a bucurat pe toți, căci vedeau în noul vlădică de la Sibiu o garanție certă a continuării liniei șaguniene în viața bisericească, culturală și socială a românilor ardeleni”, continuă Preasfințitul Părinte Visarion, adăugând că așteptările credincioșilor au fost împlinite.
„Când a fost nevoie, glasul său a răsunat cu tărie în Senatul țării, cerând respectarea drepturilor inalienabile ale Bisericii străbune. Când țara a fost sfâșiată prin dictatul nedrept de la Viena din 1940, n-a pregetat să condamne cu fermitate acest act samavolnic.”
Episcopul Tulcii mai amintește și de lucrarea filantropică pe care mitropolitul a coordonat-o în Al Doilea Război Mondial, în sprijinul orfanilor și văduvelor de război.
„Când a fost nevoie, a intervenit energic în apărarea populației evreiești din România împotriva deportării acesteia în lagărele de exterminare, fapt recunoscut de marii rabini de atunci”, adaugă Preasfinția Sa.
Mărturia unui patriarh
Ctitor de lăcașuri sfinte și preocupat de formarea intelectuală și spirituală a clericilor, după instaurarea comunismului, Mitropolitul Nicolae Bălan avea să se confrunte cu noi și nemaiîntâlnite provocări.
„Au început zile grele pentru Biserica Ortodoxă Română”, notează Preasfințitul Părinte Visarion. Dar „Mitropolitul Nicolae a fost însă stâlpul de nădejde al acesteia, care n-a făcut nici un compromis impunându-și punctul de vedere ferm și în fața autorităților vremii.”
Articolul părintelui episcop include și o mărturie inedită despre ierarh oferită de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist:
„Am avut privilegiul rar, ca, la propunerea Patriarhului, Sfântul Sinod, în ședința sa din februarie 1950, să mă propună să fiu ales în postul de episcop-vicar la Patriarhie și să fiu examinat canonic chiar de Comisia Sinodală prezidată de venerabilul mitropolit Nicolae Bălan. Deși îi citisem frumoasele și documentatele cuvântări și mai ales îi cunoșteam intervențiile sale spontane din Senat, nu voi uita cu câtă blândețe m-a întrebat despre rolul monahismului în viața Bisericii Române. În ședințele Sfântului Sinod, gândul și cuvântul său zburau ca și cele din numeroasele sale studii și scrieri, direct din paginile Sfintei Scripturi, din cele ale Sfinților Părinți sau ale unor mari gânditori și filosofi, mereu în sprijinul Bisericii, a pururei ei actualități și întineriri. Din acel început, devenind apoi secretar al cancelariei Sfântului Sinod, mi-a rămas întipărită știința și înțelepciunea sa, găsind un cuvânt de blândețe la inevitabilele stângăcii birocratice.”
Inimă aprinsă către Domnul
Mitropolitul Nicolae Bălan s-a mutat la cele veșnice de Schimbarea la Față a Domnului și a fost prohodit la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, în prezența Patriarhului Justinian, a membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanților autorităților și a multor credincioși.
A fost înmormântat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe care o rectitorise.
„A fost în primul rând un suflet deschis pentru marile idealuri, o inimă aprinsă pentru Domnul, un suflet pentru care Hristos nu era o noțiune abstractă, ci o realitate vie, un izvor de putere, de dar și lumină”, a spus atunci ieromonahul Nicolae Mladin, viitor Mitropolit al Ardealului.
„Legătura vie cu Hristos, dăruirea întregii ființe lui Hristos, este izvorul ultim al personalității lui și neistovita forță a activității lui creatoare.”
„Acum, la împlinirea a 70 de ani de la trecerea lui în Împărăția cea de Sus, cler și credincioși îi aduc un pios omagiu de recunoștință pentru tot ceea ce a lucrat și înfăptuit pentru binele Bisericii și al Patriei”, încheie Episcopul Visarion al Tulcii.
„Chipul lui veghează de acolo, din înălțimile cerurilor asupra Bisericii transilvane și împreună cu celălalt luceafăr, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, sunt pilde de urmat pentru generațiile viitoare întru slujirea Altarului străbun și a neamului din care ei au odrăslit.”
Preasfințitul Părinte Visarion este originar din Tălmaciu, localitate sibiană situată în cuprinsul Mitropoliei Ardealului, și este doctor în Teologie Dogmatică și Simbolică al Facultății de Teologie din Sibiu.
Legătura sa cu mitropolitul de vrednică pomenire Nicolae Bălan este una spirituală, Preasfinția Sa fiind tuns în monahism la Mânăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov.
Sursa foto: Ziarul Lumina
