Cu prilejul hramului istoric al ctitoriei Sfântului Antim Ivireanul din Bucureşti, Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a vorbit duminică în omilia sa despre sfinţenie şi dobândirea ei.
Argumentându-şi cuvintele pe învăţătura Scripturii, Ierarhul a explicat că fiecare dintre noi este chemat să la sfinţenie şi a subliniat că „sfinţirea vieţii este posibilă în orice timp, indiferent de neamul căruia îi aparţinem”.
Sfinţenia este posibilă şi pentru săraci şi pentru bogaţi, şi pentru împăraţi şi pentru oameni simpli. În calendar avem din toate categoriile acestea; avem cuvioşi şi cuvioase fie din rândul oamenilor obişnuiţi, fie din rândul capetelor încoronate care au schimbat purpura imperială cu hainele smerite, negre de monah.
Ierarhul a abordat şi tematica iubirii de Dumnezeu despre care a spus că este fundamentul oricărei iubiri pământeşti.
„Toate iubirile pămâneşti faţă de mamă, tată, soţie, copii se hrănesc din iubirea faţă de Dumnezeu”, a subliniat Preasfinţia Sa în cuvântul din 3 iunie.
„De aceea”, a spus Episcopul Varlaam, „iubirea faţă de Dumnezeu trebuie să fie cea dintâi iubire a noastră pentru că în această iubire vom găsi pe parcursul vieţii izvorul şi puterea de a-i iubi până la sfârşit pe cei cărora le datorăm iubire: părinţii, fraţi, rude, binefăcătorii, părinţi etc”.
Despre Biserică ierarhul a spus că este un laborator al învierii în care creştem duhovniceşte şi prin ostenelile noastre.
„Prin cultivarea virtuţilor, prin fapte bune şi printr-o mulţime de osteneli noi nu căutăm altceva decât să ne sfinţim viaţa, chipul pe care l-am primit de la Dumnezeu în actul creaţiei, şi să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu, la moştenirea Împărăţiei Cerurilor”, a spus Preasfinţia Sa.
De asemenea, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a definit în omilia sa înţelesul sensului de creştin.
A fi creştin înseamnă a fi îndelung răbdător, înseamnă a împărţi necazurile acestei vieţi cu cei care suferă, a împărţi bunurile care îţi prisosesc cu cei care duc lipsă, înseamnă să fii un luptător pentru pacea, pentru dreptatea societăţii în care trăieşti, a-ţi asuma cu bucurie toate încercările vieţii.
Mănăstirea Antim
Aşezământul monahal ctitorit de Sfântul Antim a fost construit în „mahalaua popii lui Ivașco”, pe locul unei biserici de lemn, fiind sfințit în 1715.
Hramul închinat tuturor sfinţilor a fost acordat de ctitorul ei, aşa cum rezultă şi din pisania lăcaşului de cult.
Catapeteasma din piatră, icoana Tuturor Sfinților, icoana celor patru sfinți: Alexie, Nicolae, Antim, Agata și ușa masivă de stejar de la intrarea în biserică au fost lucrate chiar de ierarhul georgian.
Foto credit. Mănăstirea Antim