„Este cazul să nu lăsăm să mai treacă și acest Praznic și să ne lase în suflet doar amintiri gastronomice și sentimentale”, a îndemnat Episcopul Siluan al Italiei în Pastorala transmisă de Paște.
Preasfinția sa a afirmat că „tot creștinul se bucură de Învierea Domnului și caută, după cât poate și după cât înțelege, să o cinstească și să o prăznuiască. Dar, pentru majoritatea celor botezați, este aproape generalizată practica de ‹a lua lumină›, de a-și duce la binecuvântat coșul cu bucate, de a-și găti casa și de a-și încărca cu bucate masa, după ‹datina străbună›”.
Având în vedere accentul pe care majoritatea oamenilor îl pun pe obiceiuri, Episcopul Italiei a întrebat retoric „ce legătură au toate acestea cu Hristos Cel înviat? Acesta să fie tot rostul pentru care El S-a întrupat, S-a înomenit, ‹S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce›? (Filip. 2, 7-8)”.
„Dumnezeul nostru este, în ființarea Lui, Iubire! Tatăl, Fiul și Sfântul Duh ființează în iubire și prin iubire! Iar iubirea din sânul Sfintei Treimi nu este una egoistă, ci s-a revărsat și s-a materializat în lumea în care trăim și în universul ce ne înconjoară”.
La Facerea Lumii, omul a fost pus de Dumnezeu să o stăpânească, iar „raportul lui Dumnezeu cu omul, zidit după Chipul Său, era întemeiat pe iubire și pe încredere”. După căderea omului în neascultarea „raportul de iubire și de încredere între om și Dumnezeu s-a compromis, iar omul a pierdut, odată cu nemurirea trupească, și nestricăciunea, devenind, astfel, muritor și stricăcios/îmbătrânitor”.
Preasfințitul Părinte Siluan afirmă că „Dumnezeu-Iubirea nu Se renegă pe Sine și rămâne consecvent principiului pe care a întemeiat raportul cu omul. Dumnezeu rămâne încrezător și iubitor față de om, chiar și în căderea lui, și întreține, în conștiința omului, nădejdea de răscumpărare și de izbăvire din neajunsurile ce au venit odată cu izgonirea lui din rai și cu ruperea legăturii de încredere și iubire față de Creatorul său”.
La finalul Pastoralei de Paște, Episcopul Siluan a afirmat că „este imperios necesar ca noi, cei care ne numim și ne dorim a fi ‹credincioși›, să ne însușim, mai cu dinadinsul, identitatea de fii ai lui Dumnezeu și să urmăm pașilor Domnului și Mântuitorului nostru, deschizându-ne și lărgindu-ne inimile (cf. 2 Cor. 6, 13)”.
Citește textul integral aici.
Foto credit: Episcopia Italiei
