Preoți, profesori, elevi ai Liceului Teologic „Episcop Melchisedec”, copii care învață la așezămâmtul din cadrul Fundației „Episcop Melchisedec” și credincioși romașcani au participat vineri, 15 februarie, orele 10.30, la slujba de pomenire, oficiată Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, cu prilejul împlinirii a 190 de ani de la nașterea marelui episcop Melchisedec Ștefănescu. După parastasul oficiat lângă bustul ilustrului ierarh din curtea așezământului ce poartă numele „părintelui Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”, Preasfințitul Ioachim a ținut un scurt cuvânt de învățătură, în care a reliefat personalitatea celui comemorat și rolul pe care l-a avut în viața Bisericii Ortodoxe Române în general, și a Eparhiei Romanului și Bacăului, în mod special.
„Astăzi este zi însemnată din calendarul Bisericii noastre, mai curând al Eparhiei noastre, pentru faptul că facem comemorare și pomenire unuia din cei mai mari episcopi care s-au înșiruit de-a lungul veacurilor pe scaunul vlădicesc de la Roman, este vorba de Melchisedec Ștefănescu. Aici, începând din anul 2000, Centrul Eparhial și mai apoi Fundația „Episcop Melchisedec” au organizat mai multe manifestări cultural-religioase, care au avut drept scop evocarea personalității marcante a acestui ierarh, pe care l-am putea numi între cei mai importanți episcopi ai Bisericii Ortodoxe Române de-a lungul veacurilor. Astăzi se împlinesc 190 de la nașterea sa, la Gârcina, un sat de lângă Piatra Neamț. A fost fiul unui preot evlavios, care a avut mai mulți copiii, dintre care cinci și-au afierosit viața slujirii lui Dumnezeu. Între aceștia a fost și Mihail, devenit după călugărie, Melchisedec, nume pe care l-a purtat cu demnitate și cinste, devenind nume de rezonanță în istoriografia noastră „, a declarat, printre altele, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul după cum aflăm de pe site-ul epr.ro.
„A devenit unul dintre cei mai remarcabili episcopi, datorită implicării sale în toate ramurile de activitate ale societății timpului său. A fost participant și corifeu al Unirii Moldovei cu Țara Românească, a fost unul dintre remarcabili episcopi care s-a implicat în viața Bisericii în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fiind recunoscut ca „părintele autocefaliei Bisericii Ortodoxed Române”. Aici, la Roman a avut mai multe realizări. Acum, suntem în așezământul unde își doarme somnul de veci, dar alături de el, cântă în glasuri îngerești copiii pe care i-a iubit mult. Iată cu darul lui Dumnezeu am restaurat așezământul pe care l-a lăsat moștenire Fundației sale, iar copii de azi se bucură de condiții deosebite, ultramoderne, pentru a deveni oameni între oameni. Mai avem aici, în apropiere, clădirea seminarului , ctitorit de el și multe alte așezăminte în Eparhia Romanului și Bacăului”, a mai adăugat Preasfinția Sa, care a conchis: „Prin episcopul Melchisedec Ștefănescu, Romanul a devenit una dintre cele mai importante eparhii ale Bisericii noastre Ortodoxe, și va rămâne acolo pe piedestal, unde a fost așezată prin demnitatea acestui episcop cărturar și academician. Nu putea să treacă neobservată importanța acestei zile, iar noi încercăm să evocăm memoria, activitatea și faptele sale, întru cât a marcat timpul în care a trăit, și poate ne învață și pe noi să marcăm acest timpul, pe care ni l-a dat Dumnezeu să îl trăim în acest veac trecător”.
Apoi, toți cei prezenți, s-au deplasat la mormântul episcopului Melchisedec Ștefănescu, unde, cu mâinele tremurânde, micuții de la Grădința ctitorită de marele ierarh în urmă cu peste un veac , au depus flori în semn de recunoștință și s-au rugat pentru cel care și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și semenilor săi.
Episcop erudit, dedicat culturii
Episcopul Melchisedec Ștefănescu s-a născut la 15 februarie 1823, în localitatea Gârcina din județul Neamț, într-o familie de preot. A urmat studiile Seminarului de la Socola (1834-1841 și 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848-1851), unde a obținut titlul de „Magistru în teologie și litere”. A fost învățător în Șerbești – Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848), din nou profesor la același seminar (1851-1856), apoi profesor și director la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Huși (1856-1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), fiind hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1852) și arhimandrit (1853). A fost locțiitor de episcop la Huși (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul „Tripoleos” în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot – numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza – al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail (1865-1879). La 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până pe 16 mai 1892, când a plecat la cele veșnice.
