Vineri se împlinesc 133 de ani de la mutarea la cele veșnice a Episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului, neobosit promotor al Unirii Principatelor, artizan al autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și important donator al Bibliotecii Academiei Române, căreia i-a încredințat peste 2.500 de cărți, peste 80 de manuscrise și numeroase piese numismatice.
S-a născut la Gârcina, județul Neamț, într-o familie de preot cu 11 copii, și a primit numele de botez Mihail. Cinci dintre copii s-au călugărit.
Mihail a fost tuns în monahism în 1843, an în care a fost numit și profesor de Retorică, Pastorală, Istorie și Geografie la Seminarul din Socola (Iași). În 1844 a fost hirotonit ierodiacon.
Între 1848 și 1851 a studiat la Academia Teologică de la Kiev, înființată de Mitropolitul Petru Movilă.
Apoi a fost hirotonit ieromonah și numit profesor de Patristică, Drept canonic, Liturgică și Teologie comparată la Socola, care a devenit în perioada următoare cel mai bun seminar teologic din țară și prima școală gimnazială din Principatele Române cu predarea în limba română la nivelul unei adevărate academii teologice.
Anul 1856 l-a găsit reorganizând Seminarul Teologic din Huși, pe care avea să-l aducă la nivelul celui de la Socola. În 1862 a fost ales episcop vicar la Huși, iar în ianuarie 1865 a devenit episcop al Dunării de Jos. În 1879 a fost ales episcop al Romanului, unde a organizat și seminarul teologic local.
Cel mai învățat ierarh al vremii
„Numai ştiinţa unită cu sentimentul adevărat religios va ridica clerul şi Biserica noastră la înălţimea cuvenită şi la conştiinţa datoriei”, afirma Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Datorită cunoștințelor sale de factură enciclopedică, a fost ales membru al Academiei Române în 1870.
Nicolae Iorga l-a descris ca „bărbat cu o chemare ştiinţifică netăgăduită”, iar Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris că „a fost bărbatul cel mai cu ştiinţă printre prelaţii contemporani”.
Ierarhul a lăsat moștenire Academiei Române biblioteca proprie, cu 2.511 cărți, 83 de manuscrise și 114 monede.
Un lucru mai puțin știut: În 1881, episcopul a descoperit portretul Sf. Voievod Ştefan cel Mare în Tetraevanghelul din 1473, în timpul unei vizite la Cernăuți. După dezbateri în cadrul Academiei Române, s-a ajuns la concluzia că portretul aparține domnitorului care avea să fie canonizat în 1992.
Cum a contribuit la obținerea autocefaliei
Reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în special secularizarea, prin care mănăstirile nu au mai putut fi închinate altor așezăminte din Sfântul Munte Athos sau Țara Sfântă, și textul din Legea organică ce prevedea autocefalia Bisericii Ortodoxe Române au tensionat relația cu Patriarhia Ecumenică.
Relațiile s-au tensionat suplimentar în 1882, după ce Camera Deputaților a luat în discuție problema ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie și Biserica noastră a preparat și sfințit pentru prima dată Sfântul și Marele Mir, ceea ce numai o Biserică Autocefală poate face.
Patriarhul Ecumenic Ioachim al III-lea (1878-1884) a trimis o scrisoare în acest sens Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a fost delegat să redacteze răspunsul.
El a scris că învățătura creștină a ajuns pe teritoriul țării noastre înainte de înființarea Patriarhiei Ecumenice ca instituție, a menționat ajutoarele acordate de români de-a lungul istoriei Patriarhiei Ecumenice și lăcașurilor ei și a amintit sprijinul Patriarhiei Ecumenice față de Biserica noastră în lupta de afirmare națională.
Acest răspuns a deschis calea spre recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, în 25 aprilie 1885, sub Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea (1884-1886), care a primit o nouă scrisoare formulată tot de Episcopul Melchisedec Şefănescu.
Promotor al unirii țărilor și Bisericii românești
Ierarhul a încurajat unirea Principatelor Române, folosind atât catedra, cât și amvonul. De asemenea, a promovat unirea celor două biserici locale din Moldova și Țara Românească. Spunea că unitatea românilor va consolida și Ortodoxia românească în fața prozelitismului religios eterodox.
De asemenea, a contribuit la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a lucrat la redactarea Actului Sinodal care a obținut recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885).
Moștenirea materială și spirituală
A trecut la Domnul în 16 mai 1892 și este înmormântat la Roman, în capela din parcul care îi poartă numele.
Cu trei ani înainte, își redactase testamentul, în care cerea înființarea unei fundații pe un teren lăsat de el Bisericii. Azi, întregul ansamblu din Roman al Fundației Melchisedec (Strada Alexandru cel Bun la nr. 4) este declarat monument istoric.
Desființată de guvernul comunist, Fundația „Episcop Melchisedec” a fost reînființată după 1990, iar clădirile ei au fost renovate cu fonduri europene.
Începând din 2012, în ele funcționează Centrul de zi „Episcop Melchisedec” pentru copii aflați în situație de risc și Centrul social multifuncțional „Episcop Melchisedec”.
O altă dorință a ierarhului a fost împlinită în anii din urmă, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului înființând la Roman, în cadrul fudnației, Grădinița cu Program Prelungit „Episcop Melchisedec” și Școala Primară „Mușatinii”. Tot prin fundație, la Bacău, a fost înființat Centrul de zi pentru copii „Sf. Ioan Botezătorul” .
Sursa foto: Doxologia.ro
