În mesajul pastoral transmis cu prilejul Duminicii Migranţilor români, Preasfinţitul Părinte Iustin evidenţiază şi aspectele pozitive ale fenomenului migraţiei. „Românii”, spune el „sunt apostolii creştinismului şi ai credinţei într-o Europă secularizată, care a abandonat valorile creştine şi l-a părăsit pe Dumnezeu”.
Ierarhul subliniază cu bucurie că „românii îşi manifestă şi mărturisesc credinţa oriunde ar fi în lume”.
”Românii nu pot trăi fără Dumnezeu şi Biserică
Însă, în mesajul său, ierarhul face o radiografie a societăţii autohtone şi atrage atenţia că românii au luat calea Europei pentru că nu au avut o perspectivă în ţară. „A fost o necesitate. Dar este o mare nedreptate că s-a întâmplat această dramă. Peste cinci milioane de români sunt plecaţi în Europa şi în toată lumea”.
Iar această situaţie are consecinţe negative asupra României. „Satele şi-au pierdut tinereţea şi frumuseţea de altădată, sărbătorile nu mai au solemnitatea de altădată, şcoala a rămas fără copii, biserica mai goală şi măreţia voievodală a acestui ţinut nu mai este cum era cândva”.
El relatează şi situaţia tristă în care se află majoritatea persoanelor vârstnice. „Bătrânii rămaşi singuri îşi petrec zilele aşteptând luna concediilor de vară, ca să-şi aline dorul şi să-şi poată îmbrăţişa copiii şi nepoţii pentru câteva săptămâni, ca apoi să-i petreacă cu lacrimi în ochi când pleacă din nou departe, rămânând cu singurătatea lor, lacrimile şi rugăciunile neîncetate ca Dumnezeu şi Maica Domnului să le ocrotească pruncuţii”.
”Lumea şi Europa merg pe un drum străin
În contextul dat, Preasfinţia Sa spune că „a scris cuvântul cu durere în suflet şi cu îngrijorare pentru neamul şi Biserica noastră”.
„Dacă plecarea din ţară continuă, România nu va mai fi măreaţă niciodată, iar din Ţara lui Dumnezeu şi Grădina Maicii Domnului va deveni România îmbătrânită, înlăcrimată şi cernită, plângându-şi fiii plecaţi şi trăindu-şi neputinţa şi umilinţa în singurătate şi, Doamne fereşte, sfârşitul, din cauza părăsirii şi abandonării ei”.
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului reaminteşte că „lumea şi Europa merg pe un drum străin de credinţa noastră creştină” şi îi îndeamnă pe credincioşi să se gândească bine în ce lume vor să trăiască copiii lor.
„Copiii voştri, dacă vor rămâne în această lume care le oferă bunuri materiale (…), îşi vor pierde bogăţia cea mai de preţ: credinţa în Dumnezeu şi iubirea de neam şi ţară”.
Preasfinţia Sa îi asigură pe cei plecaţi printre străini că oamenii rămaşi în ţară, cler şi credincioşi, îi poartă în rugăciuni neîncetat, ca Dumnezeu să îi ajute şi să îi ocrotească şi le reaminteşte ce înseamnă acasă.
„Acasă este numai casa părintească, în cuibul de drag şi dor, în satul şi ţara ta, căci aici toţi şi toate, şi cerul, şi pământul, şi muntele, şi pădurea şi izvorul limpede în curgerea lui te primesc, te iubesc, te odihnesc, te înalţă şi te înnobilează”.
Duminica migranţilor români
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât prin ședința din 25-26 februarie 2009 instituirea duminicii migranților români pentru „întărirea comunităţilor româneşti din jurul graniţelor ţării şi din diaspora română, o realitate nouă care a căpătat o amploare nemaiîntâlnită în istoria poporului român”.
Duminica migranţilor români este celebrată în Patriarhia Română, începând cu anul 2009, în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.
Inițial a fost instituită în Mitropolia Moldovei începând cu anul 2006, la iniţiativa Patriarhului Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
