„Ori de câte ori aducem mulțumire lui Dumnezeu, de fapt trăim Raiul. Pentru cei care sunt familiarizați cu textele Sfintei Scripturi, Raiul înseamnă comuniune și vorbire față către față cu Dumnezeu, întâlnire cu El, vederea feței Lui; cu alte cuvinte, Raiul înseamnă pentru om plinătatea ființei sale”, a subliniat Episcopul Ignatie al Hușilor, în predica rostită duminică la biserica din satul Valea Mare, județul Vaslui.
Preasfinția Sa a evidențiat noblețea sufletească a oamenilor recunoscători, explicând Evanghelia despre vindecarea celor zece leproși.
„Minunea pe care Hristos a săvârșit-o cu cei zece leproși este un bun motiv de a reflecta asupra a ce înseamnă să aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El revarsă asupra noastră”.
„Din păcate, raportul celor care sunt ingrați, nemulțumitori, nerecunoscători, mândri, orgolioși și aroganți, este unul mult mai mare decât cei ce sunt sensibili, recunoscători și manifestă multă noblețe sufletească”.
A fi recunoscător
Episcopul Ignatie a explicat că Mântuitorul Iisus Hristos nu cerșește recunoștință de la oameni, ci, prin atitudinea Sa, le arată că darul de care se bucură nu a fost meritat, ci primit din multa generozitate a lui Dumnezeu.
„În generozitatea Sa, Dumnezeu nici măcar nu are nevoie de mulțumirea sau de recunoștința noastră. Vrea doar să ne învețe pe noi, cei ce beneficiem de binefacerile Sale, să conștientizăm că nu merităm aceste lucruri; de fapt, când noi mulțumim cuiva că ne-a ajutat, că a fost om bun, sensibil, mulțumirea aceea devoalează adevărul că omul recunoaște că nu a meritat să i se facă acel bine”.
„Este greșit să așteptăm recunoștința și mulțumirea din partea celor cărora noi le facem bine. Faptul de a cerși recunoștința este un păcat la fel de mare cu acela de a fi nerecunoscător. Ambele stări poartă germenele păcatului”, a semnalat Episcopul Hușilor.
„Domnul Hristos nu a cerșit recunoștința. De unde ne dăm seama de acest lucru? Din faptul că El nu a retras darul vindecării deși ar fi putut, sau să-i caute pe ceilalți nouă și să le dea o lecție serioasă a ceea ce înseamnă faptul de a fi recunoscător și de a răspunde la acest gest minunat de vindecare, de iubire și de recunoștință. Doar atât a semnalat: Unde-s ceilalți nouă?, ei aveau această îndatorire, fiind vindecați de lepră, să aducă mulțumire”.
Mentalitatea actuală
Preasfințitul Părinte Igantie a atras atenția asupra mentalității omului din societatea actuală, care nu se mai ghidează după Sfintele Evanghelii.
„Omul consideră că dacă i s-a făcut un bine, tot el are dreptul să impună ca celălalt să nu cerșească recunoștința, fapt care nu înseamnă altceva decât aroganța în formele ei maximale; să reproșezi cuiva că nu ar trebui să o facă, chiar dacă el săvârșește acest păcat al cerșirii recunoștinței, nu este o atitudine morală, nici plină de noblețe ci, dimpotrivă, una de mare bădărănie”.
„Adică noi beneficiem de un bine, ne bucurăm de acest bine și poate cel care ne-a făcut acest bine, în slăbiciunea lui, ne reproșează și nu se comportă adecvat. Noi, în loc să ne asumăm și să analizăm și poate să constatăm că da, nu ne-am comportat cum se cuvine, suntem cei care-l punem la punct și-i ținem morală scoțând în evidență faptul că și el greșește”.
Îndemnuri
„Noi ar trebui să ne autoevaluăm, așa cum a făcut samarineanul vindecat – a constatat că s-a vindecat și că vindecarea în sine a fost un mobil înspre a se întoarce spre Hristos; s-a raportat la Hristos ca față de cineva foarte special. Pentru vremea respectivă, ca cineva să cadă în genunchi la picioarele cuiva era un semn că acea persoană este foarte specială, deosebită, ieșită din comun”, a subliniat Preasfinția Sa.
„Caracterul unui om se probează în modul în care el se raportează la binefăcătorul său mai ales în momentele când pot surveni conflicte. Cel ce rămâne statornic, neclintit în iubirea sa față de persoana cu care s-ar putea să fie în conflict sau cea care l-a ajutat extraordinar de mult, dă dovadă de un caracter impecabil, de diamant, extraordinar de frumos”.
„Este paradoxal și inexplicabil că cu cât, din proprie inițiativă, tratăm un om cu mai multă bunăvoință, cu cât trece timpul acea persoană crede că aceste lucruri i se cuvin și devine arogant, mândru și ne tratează ca și cum noi suntem obligați să-i îndeplinim toate nevoile și dorințele pe care vrea să și le concretizeze. Ciudați suntem ca oameni! Dimpotrivă, noi ar trebui să-l respectăm mai mult pe acel binefăcător al nostru”, a conchis ierarhul.
Preasfinția Sa a oficiat slujba de sfințire pentru altarul exterior al lăcașului de cult, care a primit hramul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Sursă foto: Episcopia Hușilor