„Crucea ne ajută să biruim pentru că prin ea lucrează însuşi Mântuitorul”. Sunt cuvintele de învăţătură rostite în Biserica „Sfântul Gheorghe – Nou” din cartierul craiovean Brazda lui Novac, de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, în Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti.
În cadrul Sfintei Liturghii a fost săvârşită şi hirotonia întru preot a diaconului Dorel-Marian Lăutaru, pe seama Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Parohia Plopşor, Protoieria Craiova Nord, judeţul Dolj.
La final, Mitropolitul Olteniei a subliniat semnificaţia şi motivul cinstirii Sfintei Cruci în Duminica a 3-a din Postul Mare.
„La jumătatea Postului Sfintelor Paşti, Biserica a aşezat spre cinstire şi închinare Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru ca toţi cei care s-au ostenit până acum cu postul şi rugăciunea să primească putere şi binecuvântare de a merge mai departe pe urcuşul duhovnicesc spre Golgota Învierii. Sfânta Cruce ne asigură astfel, că, printr-o nevoinţă de scurtă durată putem spera la Împărăţia cea veşnică a Tatălui ceresc. Dacă lucrurile pământeşti pe care ni le-a dăruit Dumnezeu ne ajută să ne ducem traiul zilnic, ele nu ne pot conduce însă la biruinţa împotriva celui rău, a patimilor şi ispitelor acestei lumi. Singură Crucea Mântuitorului este arma noastră împotriva diavolului, ea este reazemul, este toiagul ce dirijează drumul vieţii noastre spre mântuire, deoarece ne ajută să punem în centrul preocupărilor noastre nu trupul cel muritor, ci sufletul cel nemuritor, aşa cum au făcut sfinţii care au ajuns cu îngerii în ceruri. Crucea ne ajută să biruim întotdeauna pentru că ea se identifică şi prin ea lucrează însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos” a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.
***
Biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”- repere istorice
Ctitorie a boierilor Stoieneşti, Biserica „Sfântul Gheorghe – Nou” din Craiova este situată pe strada Păltiniş din cartierul Brazda lui Novac. A fost ridicată în anul 1722, mărită în 1755 şi din nou refăcută în urma cutremurului din 1838. Sfântul locaş se impune îndeosebi prin pictura exterioară realizată de pictorul Costin Petrescu, turla de pe pronaos concepută cu baza pătrată şi clopotniţa realizată în genul culelor din Oltenia. Pictura interioară este opera unui demn urmaş ai familiei ctitorilor, Eustaţie Stoenescu, cel care a realizat o lucrare deosebită, unicat în ţara noastră. Biserica a fost pentru o perioadă şi mănăstire, fapt consemnat de către Dionisie Fotino în lucrarea „Istoria Daciei”.
