Duhovnicul, doctor de suflete, iar nu judecător

Biserica învață că haina cea luminată a sufletului nu o putem dobândi decât prin post, rugăciune, mărturisire în fața lui Dumnezeu și împărtășire euharistică. Și pentru că duhovnicul nu are vârstă, după cum ne-a spus părintele Andrei Florariu de la Parohia „Sfântul Nicolae” – Belcești (Iași), am dorit să aflăm cum a trăit acesta Sfânta Taină a Spovedaniei copil și tânăr fiind, iar mai apoi ca preot, pentru cei care și l-au ales îndrumător. Este Spovedania o judecată, cum explicăm copiilor necesitatea Spovedaniei și cât de mult diferă aceasta în cazul adolescenților, respectiv bătrânilor, sunt întrebări la care am încercat să aflăm răspunsuri din partea unui preot tânăr, cu o trăire duhovnicească adâncă.

În Taina Spovedaniei, omul se întâlnește cu cele mai profunde trăiri ale sufletului, își descoperă trăirile cele mai adânci și se destăinuie lui Dumnezeu. Ce reprezintă Spovedania pentru dumneavoastră?

Pr. Andrei Florariu: Sfânta Taină a Spovedaniei a însemnat și înseamnă pentru mine ca om, ca teolog, ca duhovnic, starea permanentă de pocăință, întrucât omul cu cât se pocăiește mai mult, cu atât se cunoaște mai deplin pe sine însuși, își conștientizează nimicnicia, își deplânge ticăloșia și aleargă la mila lui Dumnezeu. Adevărat este că prin pocăință curată ne auzim cele mai profunde gânduri și trăiri duhovnicești, iar în această stare Îl descoperim pe Dumnezeu și ne apropiem mai mult de Creatorul nostru, făcându-ne astfel mai receptivi la harul Său.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente