Părintele Ioan Ardelean, parohul comunității din Desești (județul Maramureș), a spus într-un interviu că un copil are nevoie, în primul rând, de dragoste părintească și din acest motiv s-a implicat în realizarea de proiecte pentru familiile în dificultate.
Părintele afirmă că atunci când alinăm suferința cuiva, Îl putem vedea pe Dumnezeu în persoana respectivă.
„Dacă reușim să ne ascultăm noi mai în adânc, îl vedem și-l auzim pe Dumnezeu, care ne strigă. Când ești alături de suferința cuiva, îl vezi pe Dumnezeu în cel care suferă și poate reușești să-l vezi și în mâna pe care o întinzi spre ajutor, și atunci preoția nu mai e o profesie, ci un mod de a te dărui”, a explicat pr. Ioan.
Cei mai vulnerabili dintre noi sunt copiii, iar principala problemă a acestora, în ziua de astăzi, este lipsa dragostei părintești, din cauza plecării în străinătate, pentru a obține venituri mai mari.
„Dar copiii au o mare durere, suferă cumplit de dorul părinților. Nu au lipsuri financiare, dar au niște goluri sufletești imense. Sigur, copilul are nevoie de un blid de mâncare și de un acoperiș deasupra capului, dar nu astea îl fac om. Numai dragostea părintească îi dă încredere în el, îl deschide către lume, îl pune într-o rânduială. Poate cel mai mare dar al lui Dumnezeu pentru noi este dragostea, iar cei care dăruiesc dragoste, la rândul lor, sunt fericiți”, a subliniat preotul.
Programe sociale pentru familii
În același timp, recent a apărut și problema bătrânilor abandonați. Pe lângă toate acestea, familiile se confruntă uneori cu probleme legate de consumul de alcool sau droguri. Pentru toate acestea, părintele a construit centre de zi care încearcă să rezolve aceste cazuri sociale.
„Biserica alături de comunitățile marginalizate este un alt proiect prin care am construit (cu asociația GAL Mara-Gutâi), un centru de zi pentru familii, cu servicii integrate pentru copii, părinți și bunici. Sunt 250 de persoane care beneficiază acum de serviciile acestui centru”.
„De asemenea, am obținut o finanțare prin programul național Demnitate și incluziune socială, pentru un centru de zi pentru vârstnici. Sunt peste 200 de persoane cărora le vom acorda servicii licențiate de îngrijire la domiciliu, dar și în centrul de zi, cu activități de recuperare medicală, o construcție aproape finalizată”, a transmis pr. Ioan.

Fără dragoste nu se poate
Părintele a avertizat, însă, că această misiune nu poate fi îndeplinită cu răceală, fără implicare sufletească.
„În cazul meu, când te regăsești într-o profesie care are ca principiu slujirea semenilor, a împlini binele, a dărui, tot ceea ce faci trebuie să fie încununat de o disponibilitate sufletească. Nu poți fi un profesionist rece, care doar furnizează servicii sociale, ci trebuie să fii empatic, să poți să-l ajuți pe celălalt dar, în același timp, trebuie să fii puțin și în haina lui, să rezonezi cu sufletul lui”.
„Altfel, s-ar putea să-i rezolvi o problemă exterioară și să nu-i atingi suferința profundă, să-l lași în aceeași stare în care l-ai găsit”, a menționat parohul din Desești.
Un alt mod de a-i ajuta pe cei în suferință, mai ales pe copii, este prin artă și sport. În acest sens, preotul a demarat lucrările la un centru multifuncțional, de care vor beneficia 260 de copii din întreaga zonă.
„Aici vor exista spații pentru ateliere culturale, ce vor fi puse la dispoziția artiștilor din cele mai diverse domenii, ce vor fi mentori pentru copii”, a precizat parohul.

Nădejdea e la Hristos
Într-un final, pr. Ioan ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu, având conștiința că doar El ne poate ajuta în căderi și neputințe.
„Binele pe care îl facem ne face și el pe noi, ne schimbă. Dăm din ce avem, până dăm din ce suntem. De aceea e și nevoie să ne dăm mână cu mână, așa cum e și expresia liturgică – Pe noi înșine și unii pe alții – să ne dăm viața lui Hristos, având conștiința că numai cu nădejdea în Dumnezeu vom putea să ne ridicăm atunci când cădem”.
Sunt multe deznădejdi care vin din neajunsuri diverse, putem fi bănuiți de rele intenții, dar nu cred că omul care stă în lumină nu se luminează și el. Soarele îl putem vedea și când e înnorat, îi simțim puterea, dar ca să biruim întunericul e nevoie de o anume încleștare. Căutați-L pe Dumnezeu unde-s oameni în nevoie, nu doar de Crăciun sau de Paști, ca și El să vă caute când nevoile vă vor bate la ușă”, a conchis preotul.






