Dorinţa de întâietate, o practică des întâlnită în prezent. Patriarhul Daniel explică cum să luptăm împotriva ei

În predica rostită duminică la Mănăstirea Samurcăşeşti, Patriarhul Daniel a vorbit despre o ispită des întâlnită în societatea contemporană: dorinţa de întâietate. În acest sens, Patriarhul României a oferit câteva sfaturi pentru a nu cădea în capcana slavei lumeşti şi a dorinţei de stăpânire.

Cinstirea se dă celor smeriţi

El a explicat că smerenia este vitală pentru a primi cinstire de la Dumnezeu şi a precizat că mândria ne îndepărtează de acest deziderat.

„Onoarea nu se dă celor ambiţioşi şi dornici de slavă deşartă; cinstirea din partea lui Dumnezeu se dă celor smeriţi, nu celor mândri”.

Întâietatea nu se oferă celor care consideră că o merită

Atunci când un om se consideră îndreptăţit să primească cinste din partea oamenilor şi a lui Dumnezeu, el nu o va primi de la Tatăl Ceresc.

„Cinstirea”, a spus Patriarhul Daniel, „nu se oferă celor care consideră că o merită ca pe un drept al lor, ci se dă celor care sunt consideraţi vrednici de Dumnezeu, nu de către ei înşişi”.

Cei care împlinesc voia Lui primesc cinste

Un alt aspect semnalat de Patriarhul României a făcut referire la ascultarea poruncilor divine. Această ascultare ne îndreaptă spre primirea cinstirii din partea Părintelui Ceresc.

„Cinstirea se dă celor care nu aşteaptă cinstire şi laudă de la oameni, ci celor care cu smerenie împlinesc voia Lui”, a spus Preafericirea Sa.

Slujirea în folosul celor mulţi este izvorul cinstirii

Apoi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îi oferă exemplu pe ucenicii din evanghelie, Iacov şi Ioan, care au cerut să „şadă de-a dreapta şi de-a stânga lui Hristos” şi evidenţiază cuvântul Mântuitorului care îndeamnă la slujire jertfelnică.

„Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos răstoarnă logica puterii înlocuind-o cu logica slujirii smerite şi a zis că gândirea lumească este aceasta: cei care stăpânesc peste alţii se consideră superiori, stăpâni şi domnesc peste neamuri sau persoane, dar între voi cel ce doreşte să fie mai mare să fie slujitor al vostru”.

Patriarhul reiterează cuvintele lui Hristos: „Cel care doreşte să fie întâiul între voi, să fie slugă tuturor; El se dă exemplu pe Sine însuşi căci Fiul Omului nu a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.

Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a reamintit că sfatul Mântuitorului este deosebit de actual şi a evidenţiat că întâietatea se naşte din slujirea aproapelui.

„Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că adevărata onoare nu vine din ambiţie, din dorinţă de putere lumească, din dorinţă de avantaje, de putere asupra altora, ci adevărata onoare provine din iubire smerită, din slujire faţă de alţii ca semn al iubirii smerite şi milostive, adică generoase”.

Preafericirea Sa a atenţionat că „cei care domină sunt lacomi şi se îmbogăţesc adesea pe nedrept şi caută să se afirme asupra celorlalţi”, dar adevărata cinstire „provine din iubirea smerită, din slujirea tuturor, din dăruirea de sine, nu din stăpânire asupra altora”.

Sfânta Maria Egiptenca – un model de pocăinţă

În a doua parte a omiliei, Preafericirea Sa a vorbit despre Sfânta Maria Egipteanca, un „înger în trup şi icoană a pocăinţei”.

„Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pentru noi model de pocăinţă. De aceea, Biserica a pus acum, înainte de Duminica Floriilor, icoana acestei sfinte cuvioase care s-a pocăit şi s-a îndreptat ca să îndemne şi să încurajeze pe toţi la pocăinţă, la spovedanie, la a-şi plânge păcatul şi la a-şi schimba viaţa”.

Părintele Patriarh a semnalat mesajul principal care reiese din viaţa cuvioasei Maria Egipteanca: „de la păcatul ucigător la sfinţenia dătătoare de viaţă”.

Mănăstirea Samurcăşeşti

Din documentele păstrate în Arhivele Naţionale ale Statului din Bucureşti, reiese faptul că zidirea mănăstirii a început în 25 august 1807 şi a fost definitivată în 17 august 1809.

A fost sfinţită în data de 8 septembrie 1809, de sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului.

Un eveniment cu totul deosebit legat de această mănăstire a avut loc în vara anului 1944, când Mitropolia Moldovei şi Sucevei a fost nevoită să se retragă cu arhiva şi cu odoarele sale la Bucureşti, pentru câteva luni (10 aprilie – 27 octombrie 1944).

Astfel, racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost adusă şi aşezată în biserica de la Samurcăşeşti.

Foto credit: ZL/Mihnea Paduraru

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Recomandări pentru pelerini

Vineri, odată cu procesiunea Calea Sfinților, începe cel mai mare pelerinaj anual din capitală. Zeci de mii de credincioși din toată țara se vor îndrepta către Dealul Patriarhiei pentru a cinsti moaștele Sfântului Dimitrie cel…