Tudor Vladimirescu a redactat primul document considerat precursor al Constituţiei în Țările Române

Tudor Vladimirescu, despre care Președintele Academiei spune că a trasat programul de țară al României pentru tot secolul al XIX-lea, a scris și primul document considerat strămoș al Constituţiei în Ţările Române. După calendarul revizuit, marți, 7 iunie, se împlinesc 201 ani de la moartea sa.

S-a născut în 1780 în comuna Vladimir, județul Gorj, părinții lui fiind Constantin și Ioana. Bunicul lui a devenit ieromonah. A învățat să scrie și să citească de la un preot local, Pîrvu Cihoiu, iar la 12 ani a intrat în serviciul boierului Ioan Glogoveanu din Craiova, unde a învățat carte și limba greacă.

La 18 ani s-a înrolat ca pandur și s-a distins în războiul ruso-turc din 1806-1812. În viața civilă, se ocupa cu negustoria și arendășia. Exporta vite și cereale în Transilvania, astfel că era cunoscut și acolo.

S-a alăturat mișcării Eteria, înființată de grecii din Odesa pentru eliberarea de sub stăpânirea otomană. Conducătorul mișcării era Alexandru Ipsilanti, general al Armatei Ruse. Tudor Vladimirescu avea sarcina de a a-i înarma pe olteni și de a-l ajuta pe Alexandru Ipsilanti să treacă Dunărea pentru a ajunge în Grecia.

Dar planul lui Tudor Vladimirescu nu se limita doar la cucerirea independenței față de otomani, ci și la alungarea clasei conducătoare fanariote. În 17 ianuarie 1821, el a redactat „Cererile norodului rumânesc”, document considerat primul strămoș al Constituţiei din Ţările Române.

În cele peste 30 de puncte ale acestui act se cerea suveranitatea țării și realizarea unor reforme, prin înființarea unui stat obștesc, cu domn pământean, ales de cler și boieri. Documentul cerea ca scaunele arhierești și mănăstirile să nu mai fie ocupate de greci, ci să rămână pe seama țării, conform unui document parafat de Sultan în 1802.

În 23 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu începea Revoluția de la 1821 citind Proclamația de la Padeș, prin care chema românii la luptă spunând: „Dacă răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu și, ca să ne asemănăm Lui, trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul”.

Steagul reconstituit al Revoluției lui Tudor Vladimirescu. Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

Acțiunile au continuat cu fortificarea mănăstirilor din nordul Olteniei (Tismana, Motru, Strehaia) și cu organizarea unei tabere de instruire de la Ţânţăreni. Tudor Vladimirescu a intrat în București în 21 martie având alături un preot cu crucea în mână.

A fost primit cu entuziasm și a preluat conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce Rusia și-a retras sprijinul pentru Eterie, l-au pus pe Tudor Vladimirescu într-o situație dificilă.

El le-a cerut grecilor din Eterie să treacă Dunărea, așa cum fusese planul, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război. Dar eteriștii au desfășurat diverse acțiuni diversioniste, care au culminat cu asasinarea Domnului Tudor la Târgovişte, în 27 mai (7 iunie, după calendarul revizuit) 1821.

Curând, eteriştii au fost învinşi de turci la Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Totuși, otomanii au fost nevoiți să pună capăt domniilor fanariote.


Emisiune filatelică aniversară la împlinirea a două secole de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Foto: Romfilatelia

„Deși mișcarea lui revoluționară a fost înfrântă de forțele militare otomane, acest eveniment a tăiat istoria modernă a României în două, punând capăt domniilor fanariote în ambele principate, Moldova și Țara Românească”, preciza Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul anul trecut, la împlinirea a două secole de la Revoluția lui Tudor.

„A marcat un început care se va dovedi luminos în deceniile care vor urma, înțelegând aici mișcarea revoluționară de la 1848 și mai ales Unirea cea mică, sau Unirea de bază, de la 1859”, a subliniat atunci ierarhul.

El a mai amintit că „Tudor Vladimirescu a fost un om profund credincios și care a acumulat o cultură foarte vastă, marcată în primul rând de valorile promovate de Biserică și de Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos”.

Se spovedea la ieroschimonahul Chiriac Râmniceanu și era prieten apropiat al Episcopului Ilarion al Argeșului. A ctitorit o biserică la Prejna, județul Mehedinți, și a lăsat prin testament bani pentru lăcașurile din Ierusalim și Sf. Munte Athos.

Președintele Academiei l-a numit pe Tudor Vladimirescu „o efigie a istoriei acestui popor” și a afirmat că face parte din părinții fondatori ai patriei.


Surse: Radio Remânia Cultural; Enciclopedia României

Vezi și:

Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene

Comentarii Facebook


Știri recente