An de an, ziua de 24 ianuarie devine prilej de a rememora un fragment important al istoriei românilor, cel al Unirii Principatelor. Înfăptuită din dorința unei clase politice ai cărei reprezentanți fuseseră școliți în universitățile Occidentului și, deci, influențați de ideile reformatoare ale epocii, Unirea de la 1859 rămâne inevitabil asociată, în mentalul colectiv, de numele colonelului Alexandru Ioan Cuza, primul domn ales al Principatelor Unite.
Ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și apoi și domn al Țării Românești, pe 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza devine astfel primul domn al statului ce va deveni la 1918 România Mare. Conștient de mandatul său și sprijinit de oameni politici valoroși, colonelul Alexandru Ioan Cuza a reușit, în cei 7 ani de domnie, să reformeze radical noul stat, așezându-l în cadre moderne. Reforma agrară, învățământul primar obligatoriu, sistemul metric, reforma în justiție (codul de procedură penală și codul civil), organizarea armatei sunt doar câteva dintre cele mai importante reforme de care se leagă numele lui Cuza. Însă nu doar reformele au fost cele care au dat consistență anilor săi de domnie, ci și uriașul efort de a unifica nu numai sub aspect politic cele două Principate. Un demers dificil, dat fiind faptul că era vorba despre două sisteme legislative, administrative și fiscale diferite, de două corpuri de armată complet diferite, pe care Alexandru Ioan Cuza a reușit să le armonizeze, pentru ca apoi să le poată moderniza. Acestor dificultăți li se adaugă și ostilitățile prezentate fățiș de o parte a clasei politice a epocii, de marile familii boierești, rămase fără privilegii, dar și situația complicată dată de poziția unui stat nou, ce își făcea cu timiditate loc în familia celorlalte state ale Europei.
Cuza, un domn ‘nemuritor’
Sprijinit de colaboratori valoroși – iar numele lui Mihail Kogălniceanu este strâns legat de reformele pe care Cuza le-a inițiat -, primul domn al Principatelor a reușit în doar șapte ani de domnie să pună bazele unui stat modern, care să se poată alinia pretențiilor Europei. Reformele sale, ca și dreapta măsură de care se bucura poporul ori de câte ori domnul cobora în mulțime, au făcut ca simbolul Cuza să înceapă să fie construit chiar din epocă. ‘Îi plăceau băile de mulțime, îi plăcea să coboare în mijlocul poporului și poate de asta a și fost atât de iubit. El nu era genul de lider care să fie văzut doar la ocazii speciale, înconjurat de o suită care să-l îndepărteze de oameni. Apoi, Cuza rămâne în mentalul colectiv asociat și cu imaginea de militar. Iar uniforma imprimă un anumit respect. Or, această imagine de militar, de om serios, de cazon, de reformator au creat o imagine aproape legendară despre Alexandru Ioan Cuza’, consideră lect. univ. dr. Ionuț Nistor de la Facultatea de Istorie a Universității ‘Al. I. Cuza’ din Iași.
(Mai multe informații în Ziarul Lumina)
