2015 a fost declarat de Sfântul Sinod Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii în Patriarhia Română.
Cu certitudine tema va fi tratată şi aprofundată în toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române (centre eparhiale, instituţii de învăţământ teologic, parohii şi mănăstiri), în media bisericească şi laică.
În cele ce urmează doresc să propun această temă cititorilor spre meditaţie din perspectiva misiunii comunităţii parohiale în societatea contemporană.
În lumea secularizată de astăzi, pastoraţia în parohii, mai ales în mediul urban, se confruntă cu tendinţe sociale şi provocări care impun din partea slujitorilor Sfintelor Altare o misiune dinamică şi soluţii pastorale adecvate.
De exemplu, unii semeni consideră că activitatea parohiei s-ar reduce doar la „prestarea“ de servicii religioase (botezuri, cununii şi înmormântări), iar legătura cu biserica parohială este una ocazională, doar la marile sărbători.
Alţii sunt tentaţi să relativizeze sau să simplifice viaţa liturgică şi religios-duhovnicească a parohiei (participarea la Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, rugăciunea, postul etc.), care, în opinia lor, ar trebui acomodată cu evoluţia societăţii.
În fine, alţii consideră activitatea parohiei doar o tradiţie care nu ar mai fi de actualitate, iar Biserica ar avea în societate doar un rol social.
Pentru ca misiunea parohiei să fie înţeleasă şi receptată corect şi să determine interesul şi implicarea comunităţii parohiale, aceasta trebuie susţinută de o lucrare dinamică permanentă, ancorată în realitatea problemelor vieţii parohiale din partea clerului de la parohii.
Pe lângă o intensă lucrare pastorală, liturgică şi duhovnicească a preotului, în parohie trebuie desfăşurate şi alte activităţi. O activitate social-filantropică constantă, de identificare a cazurilor sociale şi de ajutorare a acestora prin implicarea comunităţii parohiale, contribuie şi la creşterea coeziunii între membrii parohiei.
Parohia trebuie să desfăşoare o susţinută activitate educaţională prin organizarea permanentă a „Şcolii de duminică“, a unor cercuri de desen, pictură, muzică, meditaţii şi chiar a unor centre after-school prin implicarea profesorilor din parohie. În acest sens, o atenţie specială trebuie acordată cooperării cu instituţiile de învăţământ din parohie cu scopul educării copiilor. De asemenea, profesorii de religie trebuie sprijiniţi în activitatea pe care o desfăşoară în şcoli, aşa cum şi aceştia pot sprijini lucrarea educaţională a parohiei, inclusiv prin participarea la pelerinaje, tabere sau diferite activităţi de voluntariat.
Parohia trebuie să fie factor de cultură prin organizarea periodică a unor astfel de evenimente (conferinţe, mese rotunde, concerte, ateliere de creaţie etc.) cu implicarea intelectualilor.
Anul acesta, 2015, prin tema propusă de Sfântul Sinod, avem posibilitatea de a readuce în actualitate modele ale unor renumiţi slujitori ai Sfintelor Altare de la parohii şi mănăstiri, pilduitoare pentru noi, cei de astăzi, cler şi credincioşi.
Dacă la aceste dimensiuni esenţiale ale misiunii parohiei azi adăugăm şi altele determinate de fenomene din societatea contemporană, ca pastoraţia persoanelor rămase singure (mai ales copii şi vârstnici în urma migraţiei), a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor tot mai dependenţi de tehnologia modernă cu efecte nefaste asupra creşterii şi formării lor, sau a familiilor tinere (din cauza creşterii alarmante a ratei divorţurilor), ne dăm seama care sunt exigenţele misiunii parohiei azi într-o societate aflată într-o permanentă schimbare.
(Articol publicat în Ziarul Lumina de Duminică, apărut sub semnătura Pr. Constantin Stoica)
