O piatră de cult descoperită recent în Israel ar putea oferi noi detalii despre reforma regelui biblic Iezechia, potrivit unui studiu publicat în Jerusalem Journal of Archaeology de către arheologul Avraham Faust de la Universitatea Bar-Ilan din Ramat Gan.
Artefactul a fost găsit la Tel ‘Eton, în sudul regiunii Șefela, într-o reședință de elită din Epoca Fierului, distrusă de armatele asiriene la sfârșitul secolului al 8-lea î.Hr. Descoperirea este considerată importantă deoarece obiectul nu provenea dintr-un sanctuar sau templu, ci dintr-o locuință.
Cercetătorii consideră că piatra era o massebah, adică o piatră sacră ridicată vertical și folosită în practicile religioase ale Orientului Apropiat antic.
„Pietrele verticale erau un element religios comun în Orientul Apropiat antic și în alte regiuni, fiind atestate atât arheologic, cât și în surse scrise, inclusiv în Biblie”, a declarat Avraham Faust pentru The Times of Israel.
„Oamenii foloseau pietre mari ca simboluri. Semnificația lor exactă este dezbătută, dar toți cercetătorii sunt de acord că erau utilizate în contexte religioase”.
O descoperire făcută într-o reședință de elită
Piatra a fost găsită în Clădirea 101 de la Tel ‘Eton, o construcție amplă interpretată de cercetători drept reședința unei familii de rang înalt sau a unui guvernator local.
Artefactul era amplasat într-una dintre cele mai mari încăperi ale clădirii, cântărea aproximativ 750 de kilograme și era format din două segmente care se potriveau perfect și măsura aproximativ 1,4 metri înălțime.
La început, echipa de cercetare nu a realizat importanța descoperirii de la Tel ‘Eton.
„Am crezut că stratul de pietre făcea parte din prăbușirea unui zid și că piatra mare era parte a acestuia. Am îndepărtat toate celelalte pietre, dar aceasta era mult prea grea”, a explicat cercetătorul.
După analizarea contextului arheologic și a modului în care piatra era integrată în încăpere, specialiștii au ajuns la concluzia că aceasta fusese, cel mai probabil, o massebah folosită în scopuri religioase.
Scoasă din uz, dar nu distrusă
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale descoperirii este modul în care piatra a fost tratată înainte de distrugerea așezării de către asirieni.
La un moment dat, ea a fost culcată la pământ și inclusă într-o platformă de piatră amenajată în interiorul încăperii. Totuși, obiectul nu a fost spart și nici îndepărtat.
„Este clar că piatra nu a ajuns culcată în urma distrugerii clădirii, ci că locuitorii au integrat-o intenționat într-o platformă înainte de distrugere”, a mai spus Avraham Faust.
Pe platformă a fost găsit ulterior un vas de gătit, ceea ce sugerează că spațiul și-a schimbat funcția și a revenit la o utilizare domestică obișnuită.
Potrivit autorului studiului, acest mod de tratare ar putea reflecta o perioadă de transformare religioasă, în care anumite obiecte de cult au fost scoase din uz fără a fi profanate sau distruse.
Posibilă legătură cu reforma regelui Iezechia
Cercetătorii consideră că descoperirea ar putea avea legătură cu reforma religioasă atribuită regelui Iezechia, unul dintre conducătorii importanți ai Regatului lui Iuda.
Avraham Faust a explicat că descoperirea nu demonstrează în mod definitiv reforma lui Iezechia, însă oferă o perspectivă nouă asupra modului în care schimbările religioase din vechiul Regat al lui Iuda ar fi putut afecta nu doar sanctuarele publice, ci și viața religioasă desfășurată în interiorul locuințelor personale.
„Majoritatea cercetătorilor discută două reforme majore care au produs schimbări religioase în Epoca Fierului: cea a lui Iezechia și cea a regelui Iosia”, a precizat Avraham Faust.
Arheologul consideră că reforma lui Iosia este prea târzie pentru a fi asociată cu descoperirea de la Tel ‘Eton, în timp ce perioada domniei lui Iezechia se potrivește cronologic cu datele obținute din sit.
Potrivit relatării biblice, Iezechia a promovat centralizarea cultului la Ierusalim și a dispus îndepărtarea unor practici și obiecte religioase utilizate în sanctuarele locale.
Sursă foto: Avraham Faust
