Declarația comună a Patriarhului ortodox al Antiohiei, Ioan al X-lea, și a Patriarhului siriac Ignatius Aphrem II, la împlinirea a șase ani de la răpirea celor doi episcopi de Alep, Paul Yazigi și Ioan Ibrahim:
Iubiți frați și fii duhovnicești,
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
În anticiparea Sfintei Învieri celei înnoite, vă transmitem urările noastre pascale la începutul acestei Sfinte și Mari Săptămâni. Astăzi, care este prima zi a călătoriei Săptămânii Mari în ambele noastre Biserici, este data de 22 aprilie. Această zi marchează a șasea aniversare a răpirii fraților noștri, episcopii de Alep, Arhiepiscopul Ioan Ibrahim și Mitropolitul Paul Yazigi.
Acest an, însă, poartă un înțeles simbolic aparte. Răpirea episcopilor reprezintă pentru noi începutul căii pătimirii care dezvăluie câteva suferințe prin care au trecut oamenii din Orient și creștinii în particular. Spunând aceasta, nu deznădăjduim, Doamne ferește, ci mai degrabă afirmăm că drumul pătimirii se încheie cu lumina cea neînserată a Învierii.
În această zi, ambii episcopi au fost răpiți la granița dintre Siria și Turcia, în timp ce se întorceau din Antiohia. De atunci, analiza și investigația privind această problemă au continuat, iar acest lucru împovărează foarte mult situația creștinilor din Orient. Am încercat prin toate metodele posibile să ne interesăm cu privire la soarta lor, chiar urmărind orice fir de ață care ar putea dezvălui ceva.
Demnitatea și destinul ambilor episcopi reprezintă întru totul demnitatea și destinul poporului nostru creștin din Orient, care suferă acum din cauza efectelor devastatoare ale războiului din țara lor, cum sunt distrugerea, violența și răpirea.
Demnitatea episcopilor este demnitatea acestui Orient, care suspină sub influența conflictelor externe și interne și a plătit până acum prețul terorismului și violenței, fiind strămutați, răpiți și uciși.
Demnitatea lor este demnitatea acestui Orient, care suspină sub slogane false, mușamalizarea adevărului și adesea otrăvirea opiniei lumii prin manipularea din media. Spunem toate acestea din amărăciunea care se naște din sentimentul nostru de a fi ignorați și trecuți cu vederea. Aducându-ne aminte de episcopi în această zi, ne amintim și de mulți oameni din această țară care au avut parte de același destin.
Ceea ce este regretabil în cazul de răpire este mascarea lui totală, lamentația globală și aparenta incapacitate internațională de a rezolva un asemenea caz. Mulțumim tuturor celor care ni s-au alăturat în rugăciune și cerere. Cu toate acestea, așteptăm de la factorii de decizie, împuterniciți cu autoritate majoră, organizațiile internaționale, guvernele și agențiile lor să exercite presiune pentru a ajunge la o încheiere a cazului, descoperind soarta fraților noștri răpiți de mulți ani.
Această ascundere a subiectului de către opinia publică egalează în amărăciune cu actul răpirii în sine și egalează tipul de mascare pe care îl doresc răpitorii. Ființa noastră umană nu este mai ieftină decât a oricărui altcuiva. Răpirea este un aspect al terorismului.
Am avertizat în repetate rânduri cu privire la utilizarea terorismului ca instrument de negociere, un produs religios și o metodă fatală de a ținti statele, de a crea haos și de a vinde arme. În timp ce spunem acestea, atragem atenția asupra faptului că terorismul își are rădăcina inițială în gândirea ideologică bazată pe abolirea celuilalt. De asemenea, cel care se disociază de orice religie, indiferent care sunt principiile sale religioase, este cel mai periculos. Acum suntem martorii răspândirii unui foc dintr-o parte a lumii în alta, îndreptat și care ucide musulmani, creștini și alții asemenea. Acesta este rezultatul a ceea ce noi am avertizat.
Anul trecut, în aceeași zi, am subliniat anumite principii, iar pe unele dintre ele am dori să le reiterăm acum.
Dacă răpirea episcopilor noștri intenționează să sugereze că creștinii sunt de un nivel mai scăzut de cetățenie, atunci putem spune cu siguranță că în Siria dar și în altă parte creștinii sunt nativi și componente fundamentale ale acestor patrii.
Dacă răpirea episcopilor noștri este intenționată pentru a intimida așa-numitele minorități, răspunsul nostru este limpede: respingem logica minorității și majorității, de vreme ce părinții și copiii noștri au fost, alături de alții, pilonii patriei și ai armatei, precum și parteneri în sânge și martiriu alături de toate celelalte componente ale acestei țări, confruntându-i pe toți cei care au încercat să ne atace țările.
Dacă răpirea a fost intenționată pentru a intimida creștinii în particular și pentru a-i impulsiona să emigreze, răspunsul nostru este evident: prezența creștină care a durat 2000 de ani nu poate fi tulburată de suferință, indiferent cât de puternică este această suferință.
Noi formăm acest pământ, suntem aluatul lui și am fost sădiți aici acum două mii de ani.
Dacă răpirea este intenționată pentru hrănirea disputelor sectare și a spiritului takfirismului față de celălalt, vedem că aceste ideologii extremiste sunt străine civilizației noastre răsăritene din trecut și din prezent, iar în calitate de creștini îl vedem pe aproapele ca obiectul iubirii noastre și al evlaviei față de Dumnezeu.
Vedem în celălalt pe unul prin care putem găsi milele dumnezeiești și sperăm ca celălalt să ne privească în același fel.
Dacă răpirea și dispariția celor doi episcopi sunt intenționate pentru a sugera că există un conflict între musulmani și creștini în Orient și pentru a înainta supoziția că Orientul este musulman iar Occidentul creștin, suntem aici să afirmăm că în Orient s-a născut creștinismul, iar ultimele evenimente înfricoșătoare nu au cruțat nicio biserică și nicio moschee. Focul terorismului nu a cruțat niciun preot sau șeic. Victima vizată de toate aceste atrocități este persoana umană care trăiește în Orient.
Spunând acestea insistăm să fie făcute toate eforturile necesare pentru eliberarea lor și atingerea unei încheieri a cazului acestuia, având în minte că Învierea Domnului a urmat Pătimirii Sale.
Reafirmăm faptul că în Orient creștinii care au fost răstigniții întrezăresc raza Învierii. Suntem înrădăcinați puternic în acest Orient și rămânem statornici în el prin relațiile noastre bune cu frații musulmani și fiind fermi în nădejdea slăvitei Învieri.
Îl implorăm pe Hristos să înlăture piatra suferinței de pe inimi și să mângâie pe toți oamenii care suferă cu consolarea sa liniștitoare. Transmitem urările noastre pascale fiilor și fiicelor din Alep, rugându-L pe Dumnezeu împreună cu ei să îi elibereze pe ambii episcopi și pe toți cei care sunt captivi.
De asemenea, ne rugăm împreună cu episcopii răpiți și cu toți cei care suferă și sunt împovărați în această viață, spunând: în durerea și încercarea noastră, ne închinăm Patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă și slăvită Învierea Ta.
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Damasc, 22 aprilie 2019
Ioan X
Patriarhul ortodox grec al Antiohiei și al întregului Orient
Ignatius Aphrem II
Patriarhul Siriac al Antiohiei și al întregului Orient
Foto credit: OCP
