De Ziua Internaţională a Muntelui, vezi Athosul prin lentila foto Basilica

Muntele Athos este un loc plin de însemnătate duhovnicească unde ar trebui să meargă în pelerinaj orice creştin ortodox.

De Ziua Internațională a Muntelui le oferim celor care încă nu au ajuns în Athos o incursiune virtuală în acel loc sfânt, iar celor care doresc să-l viziteze câteva sfaturi pentru un pelerinaj roditor.

Cine are acces în Sfântul Munte?

Conform avaton-ului (legea care opreşte intrarea femeilor în Sfântul Munte Athos), accesul pe Sfântul Munte Athos este permis exclusiv bărbaților. Băieții trebuie să aibă minim 12 ani, iar cei care nu au ajuns la majorat trebuie însoțiți de tatăl lor.

Rânduiala avatonului în Sfântul Munte Athos datează din anul 970, când împăratul bizantin Ioan I Tzmiskes a aprobat un Tipikon semnat de Sfântul Atanasie Athonitul și alți conducători ai așezămintelor monahale.

De unde se obţine permisul?

Pentru a intra în Sfântul Munte este necesar un permis special de vizitare numit diamonitirion. În acest sens trebuie contactat Biroul de Pelerinaje din Tesaloniki (tel. +30 2310 252 578) sau din Ouranopoli (tel. +30 23770 71 423).

Diamonitirionul se ridică cu actul de identitate de la biroul pentru pelerini, în ziua intrării în Sfântul Munte.

Accesul în Muntele Athos

Accesul în Sfântul Munte se face doar pe mare.

Cea mai cunoscută rută către Muntele Athos porneşte din portul Ouranoupolis.

Turnul din Ouranoupolis, locul de îmbarcare pe feribotul care face legatura cu Sfântul Munte. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Pelerinii nu pierd ocazia de a fotografia primele peisaje care le apar în cale. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Uneori feribotul ce înaintează pe apele cristaline ale Mării Egee este însoțit de delfini. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Mănăstirea Dohiariu

Mergând cu feribotul din Ouranopolis spre Muntele Athos primul aşezământ monahal care se arată înaintea ochilor este Mănăstirea Dohiariu.

Mănăstirea Dohiariu a fost întemeiată de ucenicul Sfântului Atanasie Athonitul, Cuviosul Eftimie, la jumătatea secolului al X-lea. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Mănăstirea Dohiariu este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

Potrivit tradiţiei, la început mănăstirea a fost închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Apoi, datorită multor minuni făcute de Sfinții Arhangheli, părinții mănăstirii i-au schimbat prăznuirea alegându-i ca ocrotitori pe cei doi mari îngeri.

Denumirea mănăstirii provine de la ascultarea de dohiar (chelar), pe care a îndeplinit-o ctitorul ei, Cuviosul Eftimie. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Mănăstirea Sfântul Pantelimon

Mănăstirea a fost înființată în secolul al XI-lea de călugări greci.

În aşezământul monahal închinat Sfântului Pantelimon au vieţuit Sfântul Siluan Athonitul (între anii 1892-1938) şi Cuviosul Sofronie Saharov (între ani 1926-1938).

Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Rusikon) se află în partea de sud-vest a peninsulei athonite, între Mănăstirile Xenofont şi Xiropotamu și impresionează prin dimeniunile ei. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Mănăstirea Simonos Petras

Mănăstirea Simonos Petras a fost ctitorită de Sfântul Simon Izvorâtorul de Mir (†1257), care a trăit în asceză într-o peşteră din apropiere.

Undeva la peste 300 metri deasupra mării se află Mănăstirea Simonos Petras. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

În 1368 domnitorului sârb Ioan Uglesi a reconstruit mănăstirea şi, prin hrisovul său, a înzestrat-o cu danii şi metocuri.

Numele aşezământului monahal vine de la întemeietorul ei, Simon, și de la piatra din care este construită. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Unul dintre viețuitorii contemporani ai mănăstirii, Ieronim Simonopetritul, a fost canonizat recent de Patriarhia Ecumenică.

Zidurile mănăstirii parcă se ridică din stâncă. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Mănăstirea Grigoriu

Mănăstirea se află pe malul mării în partea de S-V a pe­ninsulei, între Mănăstirile Simonos Petras și Dionisiu.

Mănăstirea Grigoriu – vedere de pe drumul care face legătura între aceasta și Mănăstirea Simonos Petras. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

În aşezământul monahal se păstrează o parte din Lemnul Sfintei Cruci.

Așezată pe o stâncă chiar deasupra mării, mănăstirea Grigoriu a fost înființată în secolul al XIV-lea de Cuviosul Grigorie, care s-a nevoit pe acele locuri. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Așezămintele românești cele mai importante din Muntele Athos sunt Schitul Prodromul și Schitul Lacu.

Schitului Lacu

Întemeierea Schitului Lacu este legată de Icoana Maicii Domnului „Antifonitria Lacului” – datată în secolul al VIII-lea. Această icoană se păstrează în tezaurul Mănăstirii Sfântului Pavel şi a fost luată din această aşezare monahală, ce exista pe valea Lacului.

După o vreme de pustiire, schitul a fost populat de monahi moldoveni la jumătatea secolului al XVIII-lea.

Pierdut în pădurea de castani dintr-o vale adâncă, Schitul „Sfântul Dimitrie” – Lacu se află în partea centrală a Peninsulei, între Turnul Morfono și Mănăstirea Sfântul Pavel. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
„Lako” (cu litere grecești) în traducere înseamnă groapă, schitul este înconjurat din trei părți de munți, cu o singură ieșire spre mare, pe drumul ce duce spre Turnul Morfono. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Schitul Prodromul

Aşezământul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athos, în zona pustnicească numită Vigla, între Marea Egee, la răsărit, şi vârful Athonului, la apus.

Schitul Prodromul (adică Înaintemergătorul), a fost întemeiat de către ieroschimonahul Nifon Ionescu și ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie, între anii 1852-1866. Schitul se află pe teritoriul Mănăstirii Lavra, aproape de Peştera Sfântului Atanasie Athonitul, și este închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Comentarii Facebook

Comentarii recente
  1. Sfantul Munte Athos…

    Sfantul Munte Athos ramane, fara putinta de tagada, bastionul Ortodoxiei biruitoare, cetatea credintei celei invingatoare, adevarate si autentice, turnul de aparare al spiritualitatii noastre celei netrecatoare si vesnice!…

    Manastirile, schiturile si chiliile athonite constituie punctele forte ale meterezei noastre duhovnicesti, nepieritoare si negraitoare!…

    Parintii athoniti sunt tot atatea fortificatii ale rugaciunii, ascezei, infranarii, postirii, nevointei si ascultarii, neconditionate si a saraciei, de buna voie, intru cele pamantesti, vremelnice dar ale belsugului si bogatiei, intru cele ceresti, perene si vesnice!…

    Intr-un cuvant, Athonul ramane stalpul si farul cel plin de lumina duhovniceasca, ascetica si mistica, necesara si indispensabila intru dobandirea vietii celei reale, adevarate, vesnice si autentice!…

    Aghion Oros ramane, deci, reperul moral – spiritual al Bisericii noastre dreptslavitoare, indrumatorul si calauza veritabila a dreptmaritorilor nostri fii si crestini, seriosi, sinceri, asumati si responsabili!…

    Asadar, parintii nostri aghioriti raman pildele si exemplele incontestabile si remarcabile pentru afirmarea, cultivarea, promovarea si consolidarea spiritualitatii noastre autentice, veridice, propovaduitoare si marturisitoare!…

    De vreti sa va mantuiti la Athos sa calatoriti/sa popositi!…

    Dumnezeu si Maica Domnului – Ocrotitoarea Sfantului Munte sa ne ajute, noua, tuturor, in continuare, in tot lucrul cel bun! Amin!…

    Stelian Gombos

    steliangombos.wordpress.com

Lasă un răspuns


Știri recente

Mihai Eminescu a fost evocat peste ocean

În perioada 11-12 ianuarie la New York a avut loc Simpozionul „Mihai Eminescu”. Cea de-a XXVII-a ediţie a reliefat multiple aspecte din creația poetică și jurnalistică a marelui poet român. Evenimentul s-a desfăşurat sub auspiciile…