În omilia duminicală rostită în Catedrala din Slatina, PS Sebastian a explicat că pocăinţa ne facilitează dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Dumnezeu ne repune „neîntârziat şi fără reproş în aceeaşi stare din care am căzut”, dacă dăm dovadă de „conştiinţă, smerenie şi pornire de a ne schimba”, a spus Preasfinţia Sa.
Dacă, însă, suntem fiul care nu a căzut, gata să-I spunem lui Dumnezeu: „Iată de atâţia ani Îţi slujesc şi niciodată nu Ţi-am călcat porunca...”, atenţie că în această „dreptate” a noastră trebuie să picurăm şi un strop de iubire, pentru ca ea să nu fie o dreptate mândră şi împietrită, lipsită de compasiune faţă de cel căzut şi plină de dispreţ sau judecată crudă faţă de el, a subliniat ierarhul în cuvântul rostit duminică 4 februarie.
Ierarhul a evidenţiat că evanghelia din Duminica Fiului risipitor „ne cheamă să ne pocăim dacă am căzut, iar dacă nu, să avem grijă, nu cumva să cădem tocmai prin faptul că ni se pare că stăm”.
„Ne îndeamnă să învăţăm să ne bucurăm când vedem „binele” în jurul nostru, nu să ne înceţoşăm mintea cu invidie şi răutate ori privind cu gând viclean la bucuriile celorlalţi, bine ştiind că Dumnezeu are aceeaşi dragoste mare pentru toţi şi că Se bucură de fiecare dintre noi dacă vom şti să-I preţuim chemarea”, a spus Preasfinţia Sa.
Duminica Fiului Risipitor dezvoltă în principal o învăţătură privitoare la căinţa, dar şi la iertarea dumnezeiască ce decurge de aici şi la restaurarea omului în demnitatea sa originară de „fiu”. După sinaxarul lui Nichifor Calist, ea a fost instituită de Părinţi pentru ca păcătoşii să nu cadă în deznădejde „văzându-se pe ei înşişi” şi dându-şi seama de îndepărtarea lor, ci să dobândească curaj trecând la „practica” efectivă a căinţei şi a virtuţilor legate de ea cu certitudinea că Dumnezeu le va da milostenia Sa venind în întâmpinarea tuturor celor ce se pocăiesc fierbinte.
