„Ocrotitorul ţării voastre binecuvântate, Apostolul Andrei, precum şi primul Ierarh al Ierusalimului, Iacov, Fratele Domnului, ne-au adunat pe toţi în această sfântă Biserică ca să mărturisim că «Dumnezeu Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1, 14)»”, a spus vineri Patriarhul Ierusalimului.
Patriarhul Teofil al III-lea a oficiat împreună cu Patriarhul Daniel Sfânta Litturghie în Catedrala Naţională, de ziua Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul simbolului naţional sfinţit duminica trecută.
Text integral:
„A doua zi iarăşi stătea Ioan si doi dintre ucenicii lui, si, privind pe Iisus Care trecea, a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu!» (…) Era Andrei, fratele lui Simon Petru unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Mesia, care se tâlcuieşte: Hristos”. (Ioan 1, 3537; 41-42)
Preafericite Patriarh al României Daniel,
Iubiţi fraţi în Hristos,
Din Cetatea Răstignirii şi învierii împăratului împăraţilor şi Oraşul Sfântului Apostol Iacov Fratele Domnului şi cel dintâi Ierarh al Ierusalimului, am venit în binecuvântatul pământ unde a avut loc propovăduirea evanghelică a Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat.
Şi aceasta, pe de o parte, pentru a aduce mulţumire şi slavă lui Dumnezeu cel în Treime, cu ocazia evenimentului bine-plăcut lui Dumnezeu al sfinţirii acestei măreţe Catedrale închinată Apostolului Andrei, iar, pe de altă parte, pentru ca, împreună cu dumnezeiescul Pavel, să vestim că „nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus Domnul, iar noi înşine suntem slugile voastre pentru Iisus.
Pentru că Dumnezeu Care a zis: «Strălucească din întuneric lumina», El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos” (2 Corinteni 4,5-6).
Această „cunoştinţă a slavei lui Dumnezeu de pe faţa lui Hristos” a propovăduit-o „nu ca Aristotel, ci ca un pescar”, cel prăznuit astăzi în Biserica ce îi poartă numele, Sfântul Apostol Andrei, cel care a spus fratelui său: „Am găsit pe Mesia”, adică pe Hristos.
Astfel, Apostolul nostru Andrei s-a făcut pricină a celei dintâi întâlniri a Domnului cu Petru, cel care s-a arătat Corifeu al Apostolilor, dar şi cu Filip, cel din acelaşi loc cu el.
Chemarea lui Andrei şi a lui Petru a avut loc lângă Marea Galileei atunci când, aflându-i acolo, le-a spus: „«Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni» Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”. (Matei 4, 19-20)
Dumnezeiasca râvnă a Apostolului Andrei pentru învăţătorul lui, Hristos, l-a arătat următor al Pătimirii Mântuitorului nostru Hristos, după cum grăieşte şi imnograful: „Iubit-ai pe Stăpânul şi după Dânsul ai mers, pe urmele Lui la viaţă fiind povăţuit, şi Patimilor Lui fără minciună, prea cinstite Andree, până la moarte urmând.”
Sângele muceniciei Apostolului Iacov Fratele Domului şi al Sfântului Andrei cel întâi chemat, precum şi al tuturor Apostolilor aleşi constituie pecetea credinţei noastre Ortodoxe sănătoase, dar şi temelia neclintită pe care a fost construită Biserica lui Hristos, după cum propovăduieşte Apostolul Pavel: „Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă lăcaş sfânt în Domnul” (Efeseni 2, 20-21).
Iar lăcaşul sfânt în Domnul sunt mădularele credincioase ale trupului tainic al lui Hristos, adică al Bisericii, după cum propovăduieşte înţeleptul Pavel: „Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Corinteni 3, 16).
Explicând aceste cuvinte, Origen spune: „Vom fi cu adevărat templu al lui Dumnezeu dacă ne vom face pe noi înşine vase ale Duhului lui Dumnezeu”. Iar Teodorit al Cirului spune: „Trebuie să subliniem că i-a numit temple ale lui Dumnezeu pe cei care au sălăşluindu-se în ei harul lui Dumnezeu; căci cuvântul mărturiseşte că Preasfântul Duh este Dumnezeu”.
Trebuie deci să subliniem faptul că orice biserică pământească, fiind loc al „închinării duhovniceşti către Dumnezeu” (Romani 12,1) închipuie Biserica Cetăţii duhovniceşti a Dumnezeului celui viu, a Ierusalimului celui ceresc (Cf. Evrei 12, 22).
Iar Ierusalimul pământesc se numeşte „sălaş al lui Dumnezeu”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, pentru că acolo a păşit Domnul nostru Iisus Hristos „în Care a binevoit să sălăşluiască trupeşte toată plinătatea dumnezeirii şi printr-însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele Crucii Sale” (Coloseni 1, 19-20; 2, 9).
Ocrotitorul binecuvântatei voatre ţări, Apostolul Andrei, precum şi primul Ierarh al Ierusalimului Iacov Fratele Domnului, ne-au adunat pe toţi în această sfântă Biserică ca să mărturisim că „Dumnezeu Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1, 14). Şi aceasta pentru că „orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4, 2).
Această mărturisire „a lui Dumnezeu Cuvântul şi Domnul nostru Iisus Hristos cel Care S-a întrupat din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Domnului”, lumina, adevărul, dreptatea lumii, o aducem şi noi cei care slujim şi păzim Sfintele Lăcaşuri de închinare, ce constituie mărturii incontestabile şi istorice ale credinţei noastre în Hristos cel răstignit şi înviat, dar şi garanţia unităţii credinţei noastre mântuitoare, cea propovăduită de Sfinţii Apostoli şi confirmată de Sfintele Sinoade Ecumenice.
„Având credinţa neclintită / Tu vei ajunge negreşit / Pe cale neprimejduită, / La Ţărmul cel prea mult dorit” spune, în versurile sale, Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, cel odrăslit de pământul României.
Întâlnirea noastră de astăzi – prilejuită de două sărbători: sfinţirea acestei preafrumoase Biserici şi Slujirea Euharistică împreună cu iubitul Nostru frate şi Arhipăstor, Preafericitul Patriarh al României Daniel, la cinstita pomenire a Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat – ne cheamă să dăm ascultare îndemnului dumnezeiescului Pavel care zice: „Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos (…) şi să staţi într- un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credinţa Evangheliei, fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, şi aceasta este de la Dumnezeu. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci şi să pătimiţi pentru El” (Filipeni 1, 27-29), Căruia fie slava şi puterea în vecii vecilor.
Harul Preasfântului şi de Viaţă purtătorului Mormânt să fie cu voi cu toţi. Amin.
Foto Credit: Captură / Trinitas Tv
