Prin promisiunea făcută omului după potop, Dumnezeu ne arată că este și drept și bun, se mânie și ceartă, dar apoi îl încurajează pe om și îi promite că nu-l va pierde.
Curcubeul rămâne pentru totdeauna semn al bunătății Părintelui Ceresc, dar amintește mereu și de pedepsirea omului prin potop.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu a voit prin aceasta „să ne înţelepţim din două părţi”:
„Și din aceea că oamenii dinainte de potop au primit o pedeapsă atât de mare, din pricina mulţimii păcatelor lor, şi din aceea că noi am fost învredniciţi de o astfel de făgăduinţă, din pricina nespusei Lui iubiri de oameni. Că pe cei care au minte îi atrag spre ascultarea poruncilor mai mult binefacerile decât pedepsele”.
Curcubeul este, din punct de vedere ştiinţific, un fenomen optic şi meteorologic atmosferic manifestat prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.
Fiecare ochi vede un curcubeu propriu, unic.
S-a demonstrat că, deoarece curcubeul este o distribuţie specială de culori (produse într-un mod special), cu trimitere la un anumit punct şi că nicio distribuţie unică nu poate fi aceeaşi pentru două puncte separate, astfel rezultă faptul că doi observatori nu pot vedea acelaşi curcubeu.
În Sfânta Scriptură, curcubeul este prezentat ca semn al legământului lui Dumnezeu cu Noe și prin el cu toată firea umană că omul nu va mai fi pierdut prin potop de ape. Cuvântul curcubeu apare de trei ori în Cartea Facerea, unde este descris episodul (Cap. 9: 9-17), și de încă cinci ori în toată Biblia.
Potrivit învățăturii creștine, curcubeul este semnul unui legământ special, al unei promisiuni făcute de Dumnezeu omului. Sfântul Ioan Gură de Aur, parafrazând cuvintele din cartea Facerea, spune că Dumnezeu a zis:
„Semnul acesta să mângâie pe toţi cei ce vor veni după tine ; vederea semnului să le dea încredere, că un potop ca acela nu va mai cuprinde lumea. Da, oamenii vor continua să facă păcate mai departe, dar Eu voi împlini ce-am făgăduit şi nu mă voi mai mânia aşa de tare pe toţi cei din lume”.
Sfântul Ioan elogiază în acest context bunătatea necondiționată, părintească a lui Dumnezeu față de om.
„Ai văzut pogorământul lui Dumnezeu ? Ai văzut cât de multă grijă are Dumnezeu de neamul nostru, cât de multă iubire de oameni îi arată, nu pentru că a văzut că omul s-a schimbat, ci ca să ne înveţe prin toate cât de mare este bunătatea Lui”.
Care este răspunsul nostru la promisiunea lui Dumnezeu?
În omilia 28-a la Cartea Facerii, Sfântul Ioan Hrisostom mai atrage atenția și asupra faptului că omul are partea lui de împlinit în acest legământ:
„Să nu fim, însă, nerecunoscători!”, spune Sfântul, „Dacă Dumnezeu ne-a învrednicit de o atât de mare binefacere înainte de a face noi vreun bine, dar mai bine spus, chiar după ce am făcut fapte vrednice de pedeapsă, de cât de mari binefaceri nu ne va învrednici, dacă vom fi recunoscători, dacă vom mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile ce ni le-a dat şi dacă ne vom îmbunătăţi din ce în ce mai mult viaţa?”
Astfel, promisiunea lui Dumnezeu vine ca o invitație și o încurajare a omului spre a face binele.
Curcubeul mai este așadar și semna al păcii și al comuniunii, făcând legătura dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și om, dar și semn al frumosului de origine dumnezeiască, iar cele şapte culori ale sale sunt privite ca simbol al celor şapte Taine ale Bisericii.
Foto credit: walpaperstock.net
