Preotul, îmbrăcat cu epitrahil și felon, zice obișnuitele rugăciuni începătoare. Psalmul 50 (psalmul mărturisirii și al pocăinței), troparele de umilință și apoi două molitfe (rugăciuni), în care roagă pe Dumnezeu să ierte păcatele celui ce se spovedește. După aceasta, urmează mărturisirea păcatelor făcute de cel ce se spovedește, fie că acesta răspunde la întrebările puse de preot, fie că mărturisește singur păcatele sale. Apoi, cel ce se spovedește pleacă capul sub epitrahil, iar preotul îi citește rugăciunea de dezlegare. La sfârșit, dacă e cazul, duhovnicul rânduiește și canonul sau epitimia, după felul păcatelor săvârșite.
Extras din „Îndemnuri și rugăciuni pentru spovedanie și împărtășanie”, Ed. IMBOR, București, 2014.
