Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul sfințirii ansamblului Crucea Mântuirii Neamului Românesc, Republica Moldova, 28 august 2011:
„Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea” (Slujba Utreniei de Duminică)
Crucea este simbolul creștinismului pentru că pe o cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubește Dumnezeu lumea (cf. Ioan 3, 16).
Nici o altă Biserică nu se referă, în viața sa liturgică sacramentală, mai mult decât Ortodoxia, la puterea Sfintei și de Viață Făcătoarei Cruci și nu folosește mai mult decât ea simbolul sau semnul crucii, pentru că Sfânta Cruce este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât păcatul și moartea. Ea este „puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18). Prin smerenia Crucii Hristos a biruit mândria și răutatea demonilor (cf. Coloseni 2, 15). În Cruce sunt ascunse lumina și bucuria Învierii. De aceea, în fiecare duminică se cântă la Utrenie: „Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea„.
Ortodoxia înțelege și trăiește profund taina nedespărțitei legături care există între Crucea și Învierea lui Hristos, între dăruirea Sa totală ca om, lui Dumnezeu și semenilor, pe de o parte, și dăruirea totală a lui Dumnezeu umanității Sale jertfelnice, pe de altă parte. Crucea este manifestarea frumuseții iubirii jertfelnice a omului mai tare decât teama de moarte, iar Învierea lui Hristos este preamărirea din partea lui Dumnezeu a acestei iubiri. De aceea, Ortodoxia înțelege puterea Crucii ca fiind făcătoare de viață, iar slava Învierii ca fiind preamărire a puterii Crucii.
Creștinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român poartă în sufletul său în același timp pecetea tainei Crucii și Învierii lui Hristos.
În istoria sa plină de războaie de apărare și retrageri în munți sau sub pământ, Moldova devine, din timp în timp, răstignire, dar pentru că nu se desparte de Hristos Cel Răstignit și Înviat rămâne peste vremuri înviere și „poartă a creștinătății„- cum o numea în 1475 Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, după biruința de la Vaslui împotriva Imperiului otoman.
Pământ bogat și popor darnic, Moldova, deși devenea din timp în timp loc de năvală sau pripășire pentru neamuri multe, dăinuie totuși peste vremuri ca o sfântă conștiință de neam de aceeași ființă cu românii din celelalte provincii, pe care nici muntele, nici râul, nici moartea și nici răul nu-i pot desparte definitiv. Prin dreapta credință în Dumnezeu, izvorul vieții, al dreptății și al adevărului, Biserica Ortodoxă Română a contribuit cel mai mult la formarea unei culturi a comuniunii de cuget și simțire a întregii „seminții românești”, pe care au promovat-o constant cronicarii și mitropoliții Moldovei în scrierile lor.
Credința în iubirea și puterea veșnică a lui Hristos a inspirat și a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, cu speranța biruinței asupra tuturor ispitelor și încercărilor venite asupra sa.
Ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvinteze această frumoasă lucrare numită „Crucea Mântuirii Neamului Românesc„, realizată din donația familiei Dohotaru din Onești, România, precum și din fonduri colectate de postul de radio „Vocea Basarabiei„.
Felicităm cu acest prilej pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, pe fondatorii și ascultătorii postului de radio „Vocea Basarabiei„, pe membrii Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, pe membrii Asociației Pro-Basarabia și Bucovina, precum și pe toți clericii și credincioșii mireni prezenți la acest eveniment sfânt și solemn de spiritualitate și demnitate creștină și românească.
Cu aleasă prețuire și binecuvântare,
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
