Într-un interviu-fulger realizat de Basilica.ro, tinerii din organizația Nepsis Elveția spun că, în lumea secularizată de astăzi, credința ortodoxă îi învață să iubească.
Asociația Nepsis, a tinerilor din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, își propune să ofere un cadru în care aceștia să se cunoască și să își unească forțele pentru a ține aprinsă flacăra credinței și a tradiției în țările în care locuiesc. Asociația este prezentă în mai multe țări din diaspora românească occidentală.
Basilica.ro: Ce înseamnă un tânăr ortodox într-o societate secularizată?
Andrei: Ce a însemnat dintotdeauna un tânăr creștin în Lume: ispite ca prilejuri de creștere spirituală. Împărăția lui Dumnezeu nu este din această Lume, ci e în Biserică.
Cătălin: Un tânăr ortodox este un tânăr care are ceva în plus față de ceilalți care se pierd în agitația societății de azi. În Biserică găsim valori stabile și o direcție, o lumină care ne arată calea.
Basilica.ro: Cum poate mărturisi un tânăr ortodox credința într-o astfel de societate?
Andrei: Prin trăire. După cum spune Sf. Serafim de Sarov: dacă cineva dobândește Duhul Sfânt, se vor mântui cei din jurul său.
Cătălin: Credința ne învață cum să iubim. Cred că putem aplica această dragoste relațiilor cu cei din jurul nostru.
Monica: Fiind omul lui Dumnezeu în locul unde este pus: ducând la bun sfârșit lucrul care îi este încredințat cu profesionalism, arătând bunătate și inimă milostivă față de cei din jur, și stând aproape și implicându-se în parohia din care face parte.
Basilica.ro: Cum te poți bucura de viață și, în același timp, să trăiești Ortodox?
Andrei: Cred că ai nevoie de un mediu sănătos. O comunicate sănătoasă. Să ai prieteni care au o viziune ortodoxă asupra vieții, care îl caută pe Hristos, pe Dumnezeu. Și atunci e natural să te bucuri de viață, trăind creștinește.
Cătălin: În cadrul Nepsis, propunem împreună cu discuțiile despre credință și activități de socializare și destindere.
Basilica.ro: Care sunt dificultățile și provocările vieții în diaspora pentru un tânăr ortodox și cum îl ajută Biserica să le depășească?
Andrei: Biserica are un rol dublu în Diaspora: odată rolul ei primordial, de mântuire; apoi, un rol de pansament al dorului de casă. Apoi, există în toată lumea o anumită presiune de uniformizare culturală, spre un progresism fără simț critic. Aici intervine ajutorul Bisericii: gândirea creștinească liberă.
Provocările unui tânăr ortodox care crește în sistemul școlar elvețian sunt cu totul altele: colegii de școală sunt de alte credințe, cu prietenii vorbești limba locului. Îi este greu să își găsească identitatea. Este greu să mențină legătură cu Biserica. Din păcate, limba română a devenit pentru mulți tineri o limbă străină. De aceea, este foarte importantă direcția Mitropoliei noastre de a ține slujbele bilingv.
În Nepsis Elveția suntem, în general, tineri crescuți în România, obișnuiți cu Biserica de acasă. Provocarea mare este să reușim, în Biserică, să avem o legătură cu tinerii care sunt născuți și crescuți în Diaspora, botezați ortodox dar conștienți sau nu de acest botez, care vorbesc sau nu limba română și care nu au lecții de religie creștin-ortodoxă la școală.
Transmiterea credinței este în mare măsură pe umerii părinților. Parohiile organizează cateheze duminicale cu copiii, chiar și tabere de vară, tocmai pentru a crea legături între tinerii creștin-ortodocși din familiile românești.
Cătălin: Biserica are rolul de a-i ghida duhovnicește pe tinerii veniți de curând din România. Departe de casa părintească sau de meleagurile autohtone, printre străini, provocările sunt mai mari și poate câteodată e mai dificil. Atunci biserica aduce alinare și sprijin.
Monica: Atunci când am ales unde să îmi continui studiile de Master, m-am uitat la două lucruri: ca universitatea să fie una de top și ca în orașul unde urmează să locuiesc să existe o parohie ortodoxă română.
„Orice drum care nu duce la Biserică nu duce nicăieri” se spunea într-un film creștin. Din păcate, este tot mai puțină lume astăzi care înțelege acest lucru.
Totuși, când cineva l-a întrebat odată pe Părintele Cleopa ce ar putea face pentru a-i aduce pe oameni la Biserică, Părintele a răspuns, pe un ton mustrător, că nu noi îi aducem pe oameni la Biserică, ci Dumnezeu îi aduce.
Așadar, tot ce putem face noi, ca tineri ortodocși în lume, este să rămânem în Biserica lui Hristos, și să ne străduim să fim, așa cum ne îndeamnă Mântuitorul, aluatul cel bun care dospește toată frământătura, fiind oameni ai lui Dumnezeu în locul unde ne este rânduit, ducând la bun sfârșit cu profesionalism lucrul care ne este încredințat și arătând inimă milostivă și bunătate celor din jurul nostru.
„Dobândește pacea în inima ta, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”, spunea Sfântul Serafim de Sarov. Cât timp luăm parte la lucrarea Bisericii și suntem sub ascultare de duhovnicul și ierarhul nostru, Dumnezeu lucrează prin noi, făcându-ne părtași, în mod tainic, la lucrarea Sa de mântuire a lumii.
Nepsis Elveția îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Casian din Dobrogea, întemeietorul monahismului apusean (sec. al IV-lea), sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în 29 februarie.
Foto credit: Instagram / nepsis.elvetia (tinerii asociației într-o drumeție făcută împreună cu PS Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Europei Occidentale)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
