Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)
Matei 17, 14-23
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea cade în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia.
Episodul din istoria mântuirii, relatat în Evanghelia de astăzi, se petrece îndată după Schimbarea la față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Taborului. Apostolii Îl mărturisesc pe Iisus ca Mesia-Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Matei 16, 16), iar Iisus anunță pentru prima oară Patimile și Învierea sa (Matei 16, 21). După șase zile Se schimbă la față în Muntele Taborului, confirmând mărturisirea Apostolilor. Apariția lui Iisus în lumina slavei Sale dumnezeiești anticipează slava în care va apărea la Înviere și la sfârșitul timpului. Și dacă El vorbește despre suferința și condamnarea Sa de către autoritățile iudaice, El rămâne Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Dumnezeu a binevoit și de care ucenicii trebuie să asculte (Matei 17, 5). Moise și Ilie apar ca reprezentanți ai Revelației Vechiului Testament și ca martori care confirmă ceea ce spune glasul lui Dumnezeu despre Iisus.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
