„Cred într-unul Dumnezeu”: Rugăciunea pe care creștinii o rostesc neîncetat de 1.700 de ani

„Cred într-unul Dumnezeu”. Așa începe Crezul sau Simbolul de Credință, un text doctrinar care a fost introdus în urmă cu 1700 de ani în rugăciunile particulare sau comunitare ca mărturisire a fidelității față de Adevărul revelat. Crezul nu este o relicvă istorică, ci reprezintă în esență fundamentul doctrinei creștine despre Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Duhul Sfânt.

Formularea Simbolului de Credință

Încă din vremea Sfinților Apostoli au existat mărturisiri de credință care erau repetate în momentele de rugăciune. Practica a fost consolidată prin eforturile Sfinților Părinți de la Niceea și Constantinopol de a formula Simbolul de Credință și de a stabili învățătura despre Sfânta Treime.

Icoana Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Foto credit: arhivă Basilica.ro

Formularea Crezului a reprezentat un moment deosebit de important pentru lumea creștină, rezultat al Primului Sinod Ecumenic, convocat în anul 325 de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare.

Acesta a reunit la Niceea episcopi din întreaga lume creștină pentru a rezolva dezbateri teologice care amenințau unitatea Bisericii.

Printre Sfinții Părinți care au contribuit la combaterea ereziei ariene, un aport semnificativ l-a avut Sfântul Atanasie cel Mare, care a argumentat dumnezeirea Fiului, contrar opiniei lui Arie.

Icoana Sfinților Părinți de la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381). Foto credit: arhivă Basilica.ro

Ulterior, la Sinodul al II-lea Ecumenic, desfășurat la Constantinopol în 381, Crezul a fost modificat și completat pentru a include și o declarație clară despre credința în Sfântul Duh, a treia Persoană a Sfintei Treimi.

Un alt Sfânt Părinte care a contribuit definitoriu la formularea și completarea învățăturii de credință a fost Sfântul Chiril al Alexandriei, care în timpul celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, a susținut dumnezeirea Sfântului Duh.

Această versiune, cunoscută astăzi sub numele de Crezul niceeano-constantinopolitan, reprezintă fundamentul doctrinar al tuturor Bisericilor creștine istorice.

Rolul Simbolului de Credință

Importanța Simbolului de Credință nu stă în profunzimea intelectuală sau filosofică a învățăturilor despre Sfânta Treime, ci în mărturisirea adevăratei identități a lui Dumnezeu, întreit în Persoane.

Din acest motiv, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel explică faptul că viața veșnică nu este rezultatul unei alegeri pur intelectuale sau filosofice, ci al unei relații existențiale și vii cu Dumnezeu, Cel care este Izvorul vieții și al vieții veșnice.

Mărturisirea de Credință nu este o limitare la acceptarea rațională a unor idei, ci implică o legătură profundă, personală și transformatoare cu Dumnezeul cel adevărat.

„Dacă nu mărturisim adevărata identitate a lui Dumnezeu cel veșnic viu nu putem dobândi viața veșnică fiindcă aceasta este tocmai relația vie cu Dumnezeu, Izvorul vieții veșnice. Nu e vorba de o opțiune filosofică, ci de o relație existențială, vie cu Dumnezeul cel adevărat”, afirmă Patriarhul Daniel.

Crezul este rostit în mod solemn în timpul Sfintei Liturghii, atât ca mărturisire de credință, cât și ca act de participare la viața liturgică a Bisericii.

În concluzie, Crezul este o rugăciune, un act de comuniune, un legământ cu Dumnezeu și cu comunitatea credincioșilor, o afirmare a unei identități spirituale care transcende timpul și spațiul.

Niceea 1700

Anul acesta, în întreaga lume creștină sunt organizate evenimente jubiliare cu ocazia împlinirii a 1.700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

Și la București va avea loc un Simpozion internațional dedicat împlinirii a 1.700 de ani de la Sindoul I Ecumenic de la Niceea, care se va desfășura în perioada 13-17 mai la Facultatea de Teologie ortodoxă „Justinian Patriarhul”.


Crezul sau Simbolul de credință

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor și viata veacului ce va să fie. Amin.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu


Știri recente