Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a sfinţit duminică, 7 iunie 2015, biserica Parohiei ”Sfânta Fecioară Maria” din Protopopiatul Sector 3 Capitală. După slujba de sfinţire Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură pe care îl prezentăm în continuare:
Cu ajutorul lui Dumnezeu am sfinţit această biserică nouă care este deosebit de frumoasă, deşi nu este imensă ca dimenisuni şi care a avut binecuvântarea deosebită să fie sfinţită în Duminica Tuturor Sfinţilor. În această Duminică a Tuturor Sfinţilor, Biserica prăznuiește pe toţi sfinţii laolată, împreună pentru a ne arăta trei lucruri deosebite. În primul rând pentru a ne arăta că rostul venirii Duhului Sfânt în lume este constituirea Bisericii întemeiată de Hristos, Capul ei, prin Întruparea şi prin lucrarea Sa mântuitoare şi arătată acum în formă văzută, ca fiind comuniune şi comunitate a oamenilor diferiţi din diferite popoare, de diferite vârste, din diferite locuri, care au crezut în Hristos, L-au iubit pe El şi au împlinit în viaţa lor voia Lui. În al doilea rând, Duminica Tuturor Sfinţilor ne arată că sfinţii nu se află izolaţi unul de altul, ci în comuniune. În fiecare zi noi facem pomenirea unuia sau a mai multor sfinţi în calendar, însă ori de câte ori săvârşim Sfânta Liturghie, la Sfânta Liturghie nu sunt pomeniţi doar sfinţii zilei, ci toţi sfinţi din toate timpurile şi din toate locurile şi aceasta se vede mai ales la Sfânta Proscomidie unde împreună cu îngerii care au lucrat pentru Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu – Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi toate cetelor cereşti, netrupeşti – pomenim pe Proroci, pe Patriarhi, pe Apostoli, pe Mucenici, pe Cuvioşi şi toate cetele sfinţilor din toate timpurile. Dacă în fiecare zi este pomenit un sfânt anume sau mai mulţi, la Sfânta Liturghie sunt pomeniţi toţi.
Comuniunea sfinţilor este temelia Bisericii ca şi comunitate de oameni diferiţi adunaţi în iubirea Preasfintei Treimi prin credinţa lor în Hristos şi prin Harul Sfântului Duh
Însă Biserica a rânduit ca într-o zi în an, în această primă Duminică după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt să fie pomeniţi împreună toţi sfinţi şi aceasta arată frumuseţea diversităţii lor ca neam, ca vârstă, ca rang în societate, ca gen, ca râvnă de lucrare în credinţă şi fapte bune într-o frumoasă comuniune sau unitate. Pe de o parte vedem bogăţia diversităţii sfinţilor din toate timpurile şi din toate locurile, iar pe de altă parte vedem frumuseţea comuniunii lor, a comunicării lor prin harul Preasfintei Treimi, al vederii lor duhovniceşti. În Împărăţia Cerurilor ei se văd nemijlocit prin Duhul Sfânt şi în ochii fiecăruia se citeşte sufletul, sau în lumina sufletului fiecăruia se citeşte intensitatea credinţei şi a iubirii arătată în faptele de milostenie. Această frumuseţe a comuniunii sfinţilor din toate timpurile şi toate locurile reprezintă şi frumuseţea Bisericii, deoarece comuniunea sfinţilor este temelia Bisericii ca şi comunitate de oameni diferiţi adunaţi în iubirea Preasfintei Treimi prin credinţa lor în Hristos şi prin Harul Sfântului Duh. Astăzi, când pomenim pe toţi sfinţii, ne bucurăm că vedem imaginea Bisericii lui Hristos care adună popoarele în iubirea Preasfintei Treimi şi care depăşeşte izolarea impusă de timp sau de spaţiu. În comuniunea sfinţilor timpul şi spaţiul care separă au fost abolite, nu doar relativ, sunt suprimate pentru că trăiesc în veşnicia Împărăţiei Cerurilor.
Al treilea motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare este faptul că astăzi prăznuim nu doar pe toţi sfinţii cunoscuţi, ci şi pe cei încă necunoscuţi
Există un anumit număr de sfinți trecuți în calendar pentru că Biserica i-a canonizat oficial, adică i-a recunoscut în mod solemn, dar există o mulțime de alți sfinți încă necunoscuți nouă, dar cunoscuți de Dumnezeu. Iată, de pildă, în viaţa Sfântului Efrem cel Nou se spune că 500 de ani au stat moaştele lui ascunse fără să îşi mai aducă cineva aminte de el şi nici să mai cunoască locul unde a murit el şi nici ruinele mănăstirii în care a vieţuit şi a fost incendiată de otomani după moartea lui martirică. După 500 de ani s-a arătat cuiva în vis, în chip minunat, şi a spus unde se află moaştele şi cum a pătimit el moarte de martir păstrând credinţa creştină. Deci, 500 de ani nu a fost cunoscut de nimeni ca sfânt, dar când Dumnezeu a hotărât să fie cunoscut, l-a făcut cunoscut. În Vechiul Testament se spune că atunci când poporul evreu s-a lepădat de credinţa strămoşească în mare parte şi a început să se închine zeilor popoarelor păgâne, mai ales lui Baal, atunci Sfântul Proroc Ilie a rămas aproape singurul care mai păstra credinţa lui Moise şi el s-a prezentat în faţa lui Dumnezeu şi a spus: Doamne, altarele Tale au fost dărâmate şi poporul Te-a părăsit, eu singur însă am rămas mărturisind pe adevăratul Dumnezeu şi iată ei caută să îmi ia sufletul meu. Atunci Dumnezeu i-a spus: Ilie mai am 7000 de bărbaţi care în ascuns nu s-au închinat idolului Baal şi nici nu l-au sărutat. Cu alte cuvinte Dumnezeu i-a spus că nu este singur, că mai sunt 7000 de oameni credincioşi care întru ascuns au păstrat dreapta credinţă. Aceasta ne arată că există mai mulţi sfinţi în realitate decât sunt în calendar.
Astăzi, noi ne bucurăm de prezența sfinților în lumina Preasfintei Treimi, a celor cunoscuți sau canonizați și a celor încă necunoscuți de oameni, dar cunoscuți de Dumnezeu, Izvorul sfințeniei
Această sărbătoare are și un rol profetic, în sensul că prăznuim anticipat și pe alți sfinți care vor fi descoperiți de Dumnezeu că au mărturisit credința, au fost martiri și că au trăit în sfințenie. Mă gândesc acum la mulțimea creștinilor români care au murit păstrând credința în timpul năvălirilor popoarelor migratoare: goţii, hunii, gepizii, avarii, pecenegii, turcii tătarii, slavii şi bulgarii, popoarele păgâne care au venit peste teritoriul ţării noastre. Desigur când erau păgâne au omorât creştini. Cu timpul s-au încreştinat şi au devenit popoare mai prietenoase, însă acolo au murit o mulţime de sfinţi luptând până la jertfa supremă pentru apărarea dreptei credinţe; o mulţime de oameni simplii, o mulţime de oameni care şi-au iubit glia şi au stropit cu sângele lor de martir pământul românesc şi l-au sfinţit păstrând identitatea de credinţă şi de neam. Această comuniune a sfinţilor este deosebit de fascinantă, de frumoasă pentru că avem sfinţi din toate vârstele, din toate popoarele care s-au încreştinat şi avem alături împăraţi şi ţărani simpli, oameni foarte cunoscuţi şi simpli credincioşi anonimi în societate. Acum toţi se bucură de bucuria, slava şi pacea Sfintei Treimi.
Locul în care noi vedem pe sfinți tot timpul împreună este biserica pictată
Iată, în această biserică vedem comuniunea sfinților în desfășurare, cete de proroci, de apostoli, de mucenici și mucenițe, de cuvioși și cuvioase, vedem pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, vedem sfinţi militari: Nestor, Dimitrie, Teodor Stratilat; vedem o mulţime de preoţi care au devenit martiri, vedem o mulţime de oameni simpli cum este Filoteea de la Argeş şi multe alte chipuri de sfinţi din toată Biserica Universală. Când nu prea înțelegem ce este comuniunea sfinților să ne uităm mai atent în bisericile ortodoxe pictate. Pe cei doi stâlpi de la intrare sunt pictați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, îngerii printre oameni și oamenii în comuniunea cerească a îngerilor lui Dumnezeu. În această zi am sfinţit această biserică frumoasă şi ea ne reprezintă pe noi toţi. O biserică nou reprezintă comunitatea de credincioşi. Această biserică este frumoasă tot timpul, dar în modul cel mai înalt şi mai deplin este frumoasă când este plină de credincioşi. O biserică oricât de frumoasă ar fi în pictura ei şi arhitectura ei, dacă este permanent goală nu este frumoasă. Frumoasă este numai biserica plină de credincioşi, căci de aceea a fost făcută ea ca să sfinţească pe cei care sunt botezaţi şi cer ajutorul lui Dumnezeu pentru sfinţirea lor. La sfârşit acum toţi credincioşii şi credincioasele au numai astăzi binecuvântarea de a intra în Sfântul Altar, a săruta Sfânta masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânt Cruce cerând lui Dumnezeu să sfinţească viaţa noastră aşa cum a fost sfinţită această biserică frumos împodobită.
