„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție!” Așa sună Troparul Nașterii Domnului, cel pe care îl auzim încă din Ajunul Crăciunului, când preotul umblă pe la casele românilor, pentru a aduce Vestea minunată. Nașterea Mântuitorului lumii este istorisită prin sutele de colinde pe care românii le-au creat în cinstea sărbătorii bucuriei.
În fiecare an, mergând din casă în casă, în liniștea nopții de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindătorii reactualizează simfonia divină a cetelor îngerești și cântarea păstorilor ce au vestit Nașterea Domnului, în urmă cu 2000 de ani. După cum sublinia PF Patriarh Daniel, colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune, pentru că persoanele care le cântă – copii, tineri sau vârstnici – reprezintă cetele de îngeri care au cântat la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem.
Colindele se cântă în comuniune, pentru că ele reprezintă credința Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Versurile colindelor istorisesc toate evenimentele care s-au întâmplat la nașterea Mântuitorului lumii: cum au ajuns Iosif și Maria la Betleem, locul în care s-a născut Mesia, cum au venit primele personaje care au aflat de marea bucurie (păstorii, magii), cum a apărut pe cer steaua călăuzitoare.
(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)
