În spaţiul românesc, date mai însemnate despre viaţa şi învăţătura Sfântului Cuvios Serafim de Sarov nu au apărut în monografii publicate oficial, ci au fost răspândite mai întâi printre credincioșii care le citeau cu entuziasm şi le transmiteau mai departe prin dactilografiere clandestină (samizdat). Acestea erau traduceri din limbile rusă, franceză sau engleză şi au fost răspândite în România începând cu anii ’50 ai secolului trecut.
Cel dintâi care începe demersurile pentru publicarea vieţii şi învăţăturii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov (1754-1833) în Rusia este ieromonahul Serghie Vasilev, contemporan şi admirator al stareţului sarovit. În 1838, la cinci ani după trecerea la cele veşnice a Cuviosului Serafim, acest părinte ieromonah, având în prealabil binecuvântarea Mitropolitului Filaret Drozdov (1782-1867) al Moscovei şi al Kolemenskului, cerea comisiei de cenzură de la Moscova aprobarea pentru tipărirea lucrării sale „Relatări despre viaţa şi nevoinţele fericitului întru pomenire Serafim, ieromonah și pustnic al sihăstriei Sarov”.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
