Cât de marea este cinstea dată în ceruri Sfântului Simeon, Primitorul de Dumnezeu, care a ținut în brațele sale pe Mântuitorul lumii, este dovedită clar de momentul relatat în viața Sfântului Petru Atonitul, prăznuit pe 12 iunie.
Călugărul Petru din muntele Athos, de neam grec, a trăit în Constantinopol, fiind comandant în armata imperială. În anul 667, fiind trimis la război în Siria, Petru a fost luat prizonier și a fost închis într-o fortăreață din orașul Samaria, aflată pe râul Eufrat.
El a fost întemnițat pentru o lungă perioadă de timp, meditând la păcatele sale, care i-au adus pedeapsa lui Dumnezeu. Astfel, Petru și-a amintit atunci că, cu ceva timp în urmă, a intenționat să părăsească lumea și să se călugărească, însă nu a făcut așa. A început să țină post aspru, rugându-se din inimă Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu să fie eliberat din închisoare, urmând să își dedice restul vieții lui Dumnezeu. În urma rugăciunilor sale, i-a apărut în vis Sfântul Nicolae, zicându-i că mijlocește pentru el înaintea lui Dumnezeu, însă Dumnezeu întârzie eliberarea lui pentru că a mai promis o dată înaintea Lui cele zise de Petru, dar nu s-a ținut de promisiune. În visul său, Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Petru să-și continue rugăciunea, iar ca mijlocitor să-l aibă pe Sfântul Simeon, Primitorul Domnului, căci se bucură de multă cinste înaintea Domnului, fiind alături de tronul lui Dumnezeu împreună cu Sfânta Fecioară și Sfântul Ioan Botezătorul.
Petru a ascultat sfatul Sfântului Nicolae, căci, deșteptându-se din somn, iarăși sa început să se roage și a ținut post aspru, chemând și pe Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu, ca și pe Sfântul Nicolae în ajutor. Din nou, Sântul Nicolae i-a apărut, împreună cu Sfântul Simeon, dar nu în vis, ci în realitate.
Petru, ridicându-și ochii, a văzut pe Sfântul Simeon, minunat la vedere, cinstit la chip și îmbrăcat în veșmintele preoției Legii vechi, având în mâini un toiag de aur. Petru, văzându-l pe acesta, s-a înspăimântat, iar Sfântul Simeon a zis către el: „Tu ești cel care rogi pe fratele Nicolae să te elibereze din legături și din această temniță?” Iar el, abia putând să-și deschidă gura de frică, a răspuns: „Eu sunt, o, plăcutule al lui Dumnezeu, pe care te-am câștigat și pe tine ca mijlocitor către Dumnezeu”. Sfântul Simeon i-a zis: „Dar vei împlini făgăduința ta, ca să te faci monah și să viețuiești în fapte bune?”
Petru a răspuns: „Da, stăpâne, ajutându-mi Dumnezeu, o voi împlini”. Iar sfântul i-a zis: „Dacă făgăduiești că vei face așa, să ieși acum de aici și să mergi unde vei dori”. Atunci, Petru a arătat sfântului picioarele sale cele legate în lanțuri, iar Sfântul Simeon s-a atins cu toiagul de lanțuri și imediat ele s-au topit, ca ceara în fața focului. Petru s-a ridicat în picioare și, văzând temnița deschisă, a ieșit afară, mergând după Sfântul Simeon, urmându-i aceluia cu Sfântul Nicolae și astfel, a ieșit din cetate. Apoi, Sfântul Simeon, încredințându-l spre pază Sfântului Nicolae, s-a dus.
Petru a călătorit apoi spre Roma, pentru a primi tunderea în monahism la mormântul Sfântului Petru. Aici a fost tuns ca monah de către episcopul Romei, căci el primise înștiințare în vis de la Sfântul Nicolae, care i-a povestit pocăința fostului prizonier, poruncindu-i să-l facă monah.
(Informații preluate de pe www.doxologia.ro)
