Cuviosul Isaac Sirul se numără printre marii părinţi duhovniceşti ai Răsăritului creştin. El rămâne însă un autor apofatic, care se vrea descoperit nu atât în detaliile unei biografii temeinice, precise, cât mai ales în pliurile adânci ale scrierilor sale inspirate de sus şi pline de viaţă: „Nu ştiu – scria Isaac – cum m-am învrednicit de un asemenea har: de a povesti iubirea lui Dumnezeu”.
Deşi scrierile lui nu sunt elaborate, ele izvorăsc din iluminarea harului, din experienţă, dar şi dintr-o mare iubire pentru cititor. Iată cuvântul său profetic: „Am făcut de multe ori cercarea tuturor acestora şi am descris lupta aceasta spre mângâierea celor mulţi.” Sau în alt loc: „Aceasta este dragostea adevărată, că nu mai poate răbda să păstreze ceva în taină faţă de cei iubiţi. De multe ori când scriam acestea – mărturiseşte Isaac – mi se opreau degetele pe hârtie şi nu mai puteam să le mişc de plăcerea ce se ivea în inima mea.”
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
