În Sfânta şi Marea Vineri, în Biserica Ortodoxă se săvârşesc dimineaţa Ceasurile Împărăteşti, care se numesc aşa deoarece odinioară la ele participau împăraţii din Bizanţ, iar la noi, domnitorii din Ţara Românească şi Moldova. Conform rânduielilor Bisericii noastre cuprinse în Anuarul Liturgic şi Tipiconal, slujba Ceasurilor Împărăteşti se săvârşeşte dimineaţa, începând cu ora 8:00, ele oficiindu-se unul după altul. Prin lecturile scripturistice din Sfintele Evanghelii, ele ne vorbesc în Vinerea Mare despre sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate Crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.
Toate acestea le găsim menţionate în Evangheliile care se citesc la Ceasurile Împărăteşti: Ceasul I – pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 27, versetele de la 1 la 56; Ceasul al III-lea – pericopa evanghelică de la Marcu, cap. 15, versetele de la 16 la 41; Ceasul al VI-lea – pericopa evanghelică de la Luca, capitolul 23, versetele de la 32 la 49; Ceasul al IX-lea – Evanghelia de la Ioan, capitolul 18, versetele de la 28 la 40, capitolul 19, versetele de la 1 la 37.
Dacă sintetizăm relatările din cele patru pericope evanghelice care se citesc la Ceasurile Împărăteşti, vedem că îndată ce se face ziuă membrii Sinedriului iudaic se întrunesc din nou, probabil tot în casa arhiereului Caiafa. Aici ţin sfat arhiereii şi bătrânii poporului împotriva Domnului nostru Iisus Hristos ca să îl omoare. Apoi este predat procuratorului Ponţiu Pilat, care era singura autoritate din Palestina de atunci ce putea condamna la moarte un inculpat. Tot acum aflăm că Iuda, constatând că Iisus a fost osândit la moarte în urma trădării lui, s-a răzgândit şi a adus înapoi arhiereilor cei 30 de arginţi zicând: „Am greşit vânzând sânge nevinovat“ (Mt. cap. 27, 4). Aceştia îi refuză arginţii, însă el aruncă banii în templu şi merge şi se spânzură. Arhiereii iau arginţii şi cumpărăŢarina Olaruluipentru îngroparea străinilor, care se va numi apoiŢarina Sângelui.În acest timp, Domnul nostru Iisus Hristos este dus la procuratorul roman Pilat din Pont. Când Iisus a fost adus înaintea lui, acesta nu era deloc interesat dacă el rostise blasfemii la adresa Dumnezeului evreilor. Un singur lucru îl interesa:„Tu eşti regele iudeilor?“ (In. 18, 33). Fără să-şi clameze nevinovăţia, Iisus a răspuns: „Tu zici“. (In. 18, 37) Apoi nu a mai răspuns la nici o altă acuzaţie. În Evanghelii, Pilat pare foarte puţin dispus să-l trimită pe Iisus la moarte. Aflând că Iisus Hristos este din Galileea, încearcă să plaseze problema la Tetrarhul acestei regiuni, şi anume Irod Antipa, care se afla la sărbătoarea Paştilor în Ierusalim. Irod nu îl găseşte vrednic de moarte şi se mulţumeşte doar să dispună ca să-l îmbrace „într-o haină strălucitoare“ (Lc. 23, 11) şi îl trimite înapoi la Pilat. Întors la procuratorul roman, acesta declară că Iisus este nevinovat şi le propune un compromis în urma insistenţelor acestora de a-l condamna, şi anume că Îl va bate şi apoi Îl va elibera, dar, lovindu-se de nemulţumirea mai-marilor iudeilor, propune ca în virtutea unui vechi obicei să elibereze cu ocazia Paştilor iudaic un deţinut pe care îl alegea poporul. Pune înainte pe Domnul nostru Iisus Hristos şi un anume Baraba despre care Sfântul Evanghelist Luca ne spune că „era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor“ (23, 19). Orbit de ură, fanatizat de căpetenii şi de farisei, poporul cere eliberarea lui Baraba şi răstignirea Domnului Iisus Hristos. Pilat revine asupra primei idei de eliberare a Domnului şi dispune să fie bătut. Plin de sânge, este adus înaintea poporului şi îl prezintă: „Iată Omul“ (In. 19, 5), crezând că îi va impresiona prin starea Lui. Însă poporul, la îndemnul arhiereilor, îi cere răstignirea. La intervenţia sinedriştilor, care îl acuză că nu e prieten cu Cezarul dacă îl eliberează pe Iisus, deoarece acesta s-a făcut Împărat, temându-se de o eventuală intervenţie la împăratul de la Roma împotriva sa, Pilat rosteşte verdictul de condamnare, îşi spală mâinile în mod simbolic, spunând că este nevinovat de „sângele Dreptului acestuia“ (Mt. 27, 24). Apoi dă ordin să fie eliberat Baraba, iar Iisus să fie răstignit. Crucificarea sau răstignirea este descrisă de Cicero ca fiind „cea mai crudă şi îngrozitoare dintre pedepse“.Era rezervată în Palestina criminalilor fără cetăţenie romană, în general rebelilor ce se ridicau contra puterii romane, sclavilor, răufăcătorilor sau ucigaşilor. Procesul înainte al lui Pilat şi condamnarea Mântuitorului corespund intervalului de timp reprezentat de Ceasul I.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos este luat de legionarii romani care Îl biciuiesc, Îl dezbracă de hainele Sale, Îl îmbracă într-o hlamidă roşie, Îi pun o cunună de spini pe cap şi o trestie în mână, îngenunchind în faţa Lui zicând: „Bucură-Te, Împăratul iudeilor“, îl scuipă şi îl lovesc peste cap cu o trestie (Mt. 27, 29; Ioan 19, 1-3). Soldaţii reţinuseră bine vina capitală imputată lui Iisus. Evanghelistul Ioan notează că, după pronunţarea sentinţei, Pilat a poruncit să se scrie pe tăbliţă motivul pedepsei: „Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor“ (Ioan 19, 19). Sinaxarul din Sfânta şi Marea Vineri ne spune că„ostaşii L-au bătut peste faţă cu trestia şi I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpăţânei şi acolo L-au răstignit“. Tradiţia creştină care s-a aplecat cu pietate asupra Sfintelor Pătimiri ale Domnului împarte Drumul Crucii în 12 stări sau trepte, pe care le regăsim şi astăzi marcate când mergem în pelerinaj la Ierusalim, şi anume: 1. Domnul este batjocorit şi supus chinurilor în pretoriu; 2. Domnul ia Crucea în spate şi porneşte spre Golgota; 3. Epuizat de chinuri şi zdrobit de greutatea Crucii, Domnul cade; 4 Maica Domnului îşi face loc prin mulţime şi încearcă să îşi ajute Fiul; 5. Simon Cirineanul este silit de ostaşi să ducă Crucea lui Hristos; 6. O femeie bună la suflet, Veronica, oferă Mântuitorului o năframă să-şi şteargă sudorile de pe faţă, iar chipul Domnului i-a rămas întipărit pe năframă; 7. Domnul cade din nou, la ieşirea din cetate; 8. Spre dealul Golgotei, fiicele Ierusalimului plâng pe Domnul; 9. Aproape de locul Răstignirii, Domnul cade pentru a treia oară; 10. Când ajunge la locul Răstignirii, Domnul este dezbrăcat şi pregătit pentru crucificare; 11. Domnul este pironit pe cruce; 12 Domnul îşi dă viaţa pentru mântuirea lumii. Aici pe Golgota, unde Mântuitorul este răstignit între doi tâlhari, soldaţii romani împart hainele Lui, iar pentru cămaşa Sa, care era făcută dintr-o bucată, au aruncat sorţi. Este ironizat de „căpeteniile“ iudeilor prin cuvinte de batjocură, iar ostaşii fac la fel, dându-i oţet. (Lc. 23, 35-37). Revenind la Sinaxar, acesta ne spune că„în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al şaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric. (…) Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă, mustrându-l cu asprime pe acesta, a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a răsplătit credinţa lui şi i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El“. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că Mântuitorul o încredinţează pe Maica Sa Apostolului iubit (19, 26-27). După ultimele patru rostiri ale Mântuitorului pe Cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit“ (Mt. 27, 46; Mc. 15, 34); „Mi-e sete“ (In. 19, 28); „Săvârşitu-s-a“ (In. 19, 30); „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“ (Lc. 23, 46), îşi apleacă capul şi îşi dă Duhul în mâinile Tatălui, iar evangheliştii sinoptici ne spun că pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile multor drepţi din Ierusalim au înviat, catapeteasma templului s-a rupt în două (Mt. 27, 51-53; Mc. 15, 38; Lc 23, 45). Toate acestea s-au petrecut la ceasul al nouălea. Mântuitorul a fost răstignit în ziua a şasea a săptămânii, atunci când a fost creat omul la începutul lumii. A fost răstignit în ceasul al şaselea din zi, pentru că tot în acelaşi ceas Adam a mâncat din pomul oprit, iar noul Adam, Hristos, prin Răstignirea, Moartea şi Învierea Sa, l-a scos pe om de sub povara păcatului strămoşesc şi i-a dăruit viaţă veşnică, de aceea să spunem şi noi cu sutaşul astăzi,cu adevărat, Fiul lui Dumnezeueste Iisus Hristos Mântuitorul nostru. (Articol semnat de Pr. Cons. Dr. Ciprian Florin Apetrei, directorul Agenţiei de ştiri Basilica a Patriarhiei Române)
