Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre Postul simțurilor

„Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur într-una din omiliile sale.

În Predica la Duminica a patra din Postul Mare, Sf. Ioan Hrisostom detaliază modul în care trebuie să postim cu toată ființa noastră pentru a ne fi de folos acest act duhovnicesc.

În contextul începerii Postului Adormirii Maicii Domnului, vă prezentăm principalele recomandări oferite de marele teolog:

Postul simțurilor: Gura să se înfrâneze de la vorbele rușinoase

„În acest sfânt timp al postului să alungăm toată defăimarea din gura noastră, fiind convinşi, că de am mânca numai cenuşă, această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihanire şi de defăimare. Să postim deci, iubiţilor, în aşa chip, ca noi să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, ci şi de la păcate”.

Postul simțurilor: Ochii să nu se uite cu poftă și cu aprindere

„Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Tu te înfrânezi de carne. Bine. Dar nu-ţi lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, încă şi urechile tale trebuie să postească”.

Postul simțurilor: Urechea să nu asculte clevetiri și vorbe rele

„Postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: „Să nu asculţi vorbele cele mincinoase” (leş. 23, 1). încă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri?”.

Sfântul Ioan indică, de asemenea, în ce mod trebuie să postească mânile și picioarele:

„Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase”.

Ce folos dacă nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri?

În predica amintită, marele teolog insistă asupra postirii de vorbirea de rău care „sfâşie numele cel bun al fraţilor noştri”.

„Să nu-mi zică nimeni că numai când ar vorbi cineva neadevărul despre aproapele său, atunci 1-ar defăima, iară nu când vorbeşte adevărul. Nu, nu este aşa; căci si aceea este o călcare de lege, când cineva vorbeşte asupra aproapelui ceva de rău, care este adevărat. Fără îndoială şi fariseul acela numai adevăr a vorbit despre vameşul, şi totuşi aceasta nu i-a ajutat, iar toate faptele lui cele bune au fost zadarnice”.

Sf. Ioan Hrisostom recomandă iubirea sinceră a celui care se află în păcat pentru a-l îndrepta: „ia pe fratele tău la o parte, sfătuieşte-l îndeosebi, povăţuieşte-l, mângâie-l”.

„Arată păcătosului că tu îl iubeşti, dovedeşte-i că numai din îngrijire pentru dânsul si pentru că voieşti binele lui, iară nu spre a-l ruşina, pomeneşti păcatele lui. Arată-i cea mai mare dragoste şi prietenie, fără să te ruşinezi a face toate, dacă ţinta ta este de a-l face mai bun. Aşa fac adeseori doctorii, care măgulesc pe bolnavii cei nesupuşi, spre a-i îndemna să primească doctoriile cele vindecătoare. Fă şi tu aşa şi arată preotului rănile aproapelui tău. Aceasta înseamnă a te îngriji de dânsul şi a te interesa ele îmbunătăţirea lui”.

Revenind la paza auzului în post, Sf. Ioan Gură de Aur spune că „înainte de toate, trebuie să te fereşti a asculta pe cel ce vorbeşte rău de aproapele tău”.

„Iar dacă ai auzit ceva asemenea, îngroap-o, omoar-o în tine, dă-o uitării, ca să fie ca şi cum nu ai fi auzit-o. Atunci vei putea să petreci o viaţă liniştită, paşnică. Dacă defăimătorii vor vedea că dispreţul nostru îi ajunge mai degrabă pe dânşii decât pe cei defăimaţi, atunci ei curând se vor lăsa de obiceiul lor cel rău, vor părăsi păcatul lor, iar pe viitor vor grăi bine despre aproapele; iară despre noi vor spune cu laudă că suntem mântuitorii şi binefăcătorii lor”.

Marele Arhiepiscop al Constantinopolului a atras atenția că „cine critică cu amărăciune păcatele altora, acela nu are a aştepta nici o iertare pentru păcatele sale”.

„Păcatul nostru în lumea cealaltă se va arăta nu numai aşa cum este el în sine, ci, prin judecata noastră cea aspră despre aproapele, el se va face mai grozav şi mai vrednic de osândă. Dimpotrivă, cel domol, cel iubitor de oameni, cel blând micşorează mărimea păcatelor sale”.

Foto credit: Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente

Regina-Mamă Elena, o personalitate luminoasă

Un text despre viața, personalitatea, și realizările Reginei Elena, realizat de Daniela Șontică, redactor Ziarul Lumina: Regina-Mamă Elena, o personalitate luminoasă Se cuvine în aceste zile să ne îndreptăm atenția către personalitatea Reginei Elena, mama…