În toată lumea creștină, la 15 august, se prăznuiește luminat Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare. Catedrala Arhiepiscopală de la Curtea de Argeș a fost vineri, 15 august 2014, neîncăpătoare pentru pelerinii veniți din toate colțurile țării să primească daruri sufletești la acest mare praznic împărătesc. Sfințirea aghesmei mici și săvârșirea Tainei Sfântului Maslu au adus mare bucurie și alinare sufletească tuturor credincioșilor care au participat cu mare evlavie și credință, nădăjduind ca Bunul Dumnezeu și Maica Sa le vor dărui tămăduire tuturor rănilor trupești și sufletești.
După cum am aflat de la Șerban Niță, Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată în Agheasmatarul din fața Catedralei Arhiepiscopale de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, împreună cu Preasfințitul Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a subliniat rolul mântuitor, de mamă a noastră, a tuturor, pe care Maica Domnului îl are, îndemnându-i pe pelerini să aibă îndrăzneală și să-și deschidă ușile sufletelor, căci nicio rugăciune nu rămâne neascultată.
Plecând de la versetele biblice ce o dezvăluie tuturor pe Fecioara Maria ca fiind Maică a Domnului nostru, Iisus Hristos: „Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei ” (Lc 1, 28), „Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.” (Lc 1, 31-32), Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a subliniat rătăcirea celor ce, din sărăcia sufletului și a cunoștințelor, combat rolul acestui „vas ales”, acestui „potir de aur” în care s-a sălășluit Duhul Sfânt. Maica Domnului, așa cum este numită în însăși Sfânta Evanghelie după Luca, în capitolul 1, versetul 43, este maica noastră a tuturor pământenilor, făcându-ne „frați mai mici” ai Fiului Lui Dumnezeu pe care L-a purtat în pântece pentru mântuirea noastră, având trecere înaintea Sa, fiind mare mijlocitoare a rugăciunilor omenești, așa cum odinioară a făcut în Cana Galileii unde a mijlocit săvârșirea primei minuni a lui Iisus, consemnată în Evanghelia după Ioan. Maica Domnului este „mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii” și este mijlocitoarea noastră la Fiul Său. Ea este numită cu cele mai alese cuvinte: „Chivot”, „Palat al Preasfântului Duh”, „Rai sufletesc”, „Doamnă și Împărăteasă a cerului”, și în alte mărite cuvinte cum întâlnim și în Acatistele și Paraclisele dedicate cinstirii sale, acestea arătându-ne locul și puterea ei de a ne ajuta pe noi, pe toți. Iar în rugăciune, noi o rugăm: „Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maică a lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău”, sau „Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu, care ești mai sfântă decât sfinții Îngeri, neîncetat te cântăm cu inima si cu gura, mărturisind că tu ești de Dumnezeu Născătoare, căci cu adevărat ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat și te rogi neîncetat pentru sufletele noastre”. Deci, pentru noi ortodocșii, Maica Domnului este cea care ne acoperă și este rugătoare neîncetată la Fiul său pentru sufletele noastre. Înaltpreasfințitul Părinte Calinic ne-a îndemnat pe toți să o cinstim pe Maica Domnului după cum ne cere învățătura Bisericii, pentru că atunci când cinstim pe Maica Domnului, cinstim și pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu avem mai mare și mai fierbinte mijlocitoare la Tronul Ceresc decât Maica Domnului. Ea este ocrotitoarea, apărătoarea și ajutătoarea noastră, să o rugăm așadar să ne înmulțească harul de sănătate, de mântuire, de vreme bună și pentru contenirea ploilor, harul tămăduirii de boli, să ne dăruiască pace în familii, în obștea sătească, în orașe, în țară și în lume. Pacea este un dar de mare preț, Înaltpreasfințitul Părinte i-a îndemnat pe toți să se roage fierbinte pentru pace, pacea din noi, pacea dintre noi, pace cu cei ai familiei, pace între locuitorii țării noastre, pace în Europa, pace în întreaga lume, și să lăsăm această pace să ni se sălășluiască în suflete pentru veșnicie.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, a amintit și de marele Eminescu și evlavia sa către Maica Domnului așezată în măiestre versuri:
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, cei din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
De asemenea, Chiriarhul locului a subliniat unicitatea și splendoarea poemului în piatră dedicat Maicii Domnului de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Mănăstirea Curtea de Argeș, a cărei frumusețe arhitectonică uluitoare este unică în lume prin echilibrul și armonia ei, fiind ca o spirală ce unește cerul cu pământul într-o rugă eternă, cea mai frumoasă exprimare a credinței și a dragostei pentru mama pământească și mai cu seamă pentru Mama Cerească.
Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, la sfârșitul Sfintei Liturghii, a îndemnat pe toți cei prezenți să nădăjduiască, cu evlavie și credință în ajutorul lui Dumnezeu, pentru că cel ce crede în Iisus Hristos, „chiar dacă va muri, va trăi” (In 11, 25), deoarece pentru cei drept credincioși nu există moarte, ei mutțndu-se la viața veșnică.
La final, cei doi ierarhi au binecuvântat mulțimea, stropind cu agheasmă pe toți cei aflați în curtea mănăstirii, rugând pe Bunul Dumnezeu să ierte păcatele tuturor și pe Maica Domnului să ne însoțească pe toate cărările vieții!
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Sfintei Fecioarei Maria. Potrivit tradiției Bisericii, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a Fiului său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viața veșnică. Astfel Maica Domnului s-a pregătit duhovnicește prin rugăciune către Dumnezeu și prin cuvinte de rămas bun de la cei din jurul său. Sfinții Apostoli ai lui Hristos au fost îndrumați de Duhul Sfânt să se reîntoarcă la Ierusalim ca să fie prezenți la înmormântarea ei. Trupul neînsuflețit al Maicii Domnului a fost dus, cu mare jale, evlavie și multă cinstire în cântări ale îngerilor și ale oamenilor la mormântul pregătit ei în satul Ghetsimani de lângă Ierusalim și așezat acolo. După trei zile de la înmormântarea sa, a ajuns și Sfântul Apostol Toma la Ierusalim și a mers la mormântul ei. Dorind el să vadă și să cinstească trupul Maicii Domnului, a cerut să fie deschis mormântul ei. După deschiderea mormântului, toți cei prezenți au constatat cu uimire că trupul ei nu mai era în mormânt, pentru că în chip minunat a fost ridicat la cer, unde se afla și sufletul ei. Această mutare a trupului ei la cer, după ce a trecut totuși prin moarte ca lege a firii omenești, este tâlcuită de Sfinții Părinți ai Bisericii în frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul ca fiind un dar al lui Dumnezeu. De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit moartea prin Înviere și S-a înălțat la cer întru slavă, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. Astfel, după cum trupul ei a rămas integru sau fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească. Așadar Maica Domnului s-a mutat cu sufletul, iar apoi și cu trupul la cer, în lumina lui Hristos, fiind „Maica Vieții„, iar cu rugăciunile sale „izbăvește din moarte sufletele noastre„. (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
