Pentru omul contemporan, postul a devenit o formalitate, fiind ori doar abținerea de la alimentele de origine animală, ori vreo dietă pentru detoxifierea organismului. La aceasta s-a ajuns din cauza nepăsării față de semnificațiile sale duhovnicești. Însă postul, înțeles în profunzimea sa, „este singura metodă prin care omul redescoperă adevărata sa natură spirituală”, afirma Alexander Schmemann. Dar cum putem redescoperi adevărata semnificație a postului? Un prim pas este ascultarea mai atentă a cântărilor din slujbele Triodului. În această carte, mai preciza Alexander Schmemann, regăsim nu numai duhul postului, ci și duhul Ortodoxiei însăși, „duhul viziunii sale pascale asupra vieții, morții și veșniciei”.
Spre deosebire de prima săptămână din Postul Mare, în cea de-a doua săptămână, slujbele nu mai sunt atât de intense și postul foarte riguros. Cu toate acestea, în cântările slujbelor religioase se reia îndemnul de nevoință și luptă împotriva ispitelor, pentru ca în continuare să gustăm din roadele străduințelor din timpul primei săptămâni și din lumina „după prăznuirii” Ortodoxiei: „Să începem acum a doua săptămână a postului cu fața luminată” (stihiră de la Vecernia zilei de luni) și „ca pe o bucurie de după sărbătoare primind, cu dragoste să lăudăm pe Hristos” (stihiră de la Utrenia zilei de luni). În această a doua săptămână, de asemenea, suntem chemați să împletim prin „postul curat, adevărat și duhovnicesc” lucrarea de despătimire a propriului suflet cu cea a milosteniei față de săraci și a iertării fraților noștri. „Postul cel curat este depărtarea de păcate, înstrăinarea de patimi, dragostea cea către Dumnezeu, nevoința spre rugăciune, lacrimile cu umilință și îngrijirea de săraci” (stihiră de la Utrenia zilei de luni din a doua săptămână a Postului Mare). „Post adevărat să postim Domnului, precum prin înfrânare de mâncăruri, așa și de limbă, de mânie, de minciună și prin înstrăinarea de toată patima, pentru ca să vedem curați Paștile” (stihiră de la Utrenia zilei de marți).
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „îndurarea spre săraci” sau „untdelemnul fecioarelor celor înțelepte” ne izbăvește de gheenă (Matei 25, 41), pentru că celelalte fecioare nu au fost învinovățite pentru desfrânare sau preadesfrânare, invidie sau zavistie, beție sau rea-credință, ci din pricina lipsei untdelemnului sau a milosteniei.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 26 martie 2013)
