Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou – S-a născut în Constantinopol, la începutul secolului al VIII-lea. Fiind atras de viața monahală, s-a călugărit la vârsta de 16 ani și, pentru viața sa curată, a fost ales stareț al Mănăstirii Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului.
Împăratul Constantin Copronim (741-775) a declanșat o persecuție împotriva creștinilor care cinsteau icoanele și a monahilor. Printre cei întemnițați la Pretorion s-a numărat și Cuviosul Ștefan. Alături de Cuvioșii Petru și Andrei, Sfântul Cuvios Ștefan a organizat închisoarea ca o adevărată mănăstire. Aflând ce se întâmplă, împăratul a poruncit uciderea Cuviosului Ștefan.
Troparul, glas 4:
Pustniceşte mai înainte pregătindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor celor netrupeşti cu toată arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite. Şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Şi pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Mucenice Ştefan, pururea pomenite.
Sfântul Mucenic Irinarh († 303) – Era originar din Sevastia (Capadocia – Asia Mică), fiind călău. Într-o zi trebuind să omoare șapte femei creștine din porunca lui Maxim, conducătorul Sevastiei, a văzut curajul cu care acestea îl mărturiseau pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Din acel moment a îmbrățișat credința creștină, mărturisind și el că este creștin. În urma acestei mărturisiri a fost supus supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică împreună cu preotul Acachie, cel care îl botezase în timpul chinurilor.
Troparul, glas 4:
Mucenicul Tău, Doamne, Irinarh, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
