Calendar Ortodox 26 februarie

Sfântul Ierarh Porfirie, episcopul Gazei

Sfântul Ierarh Porfirie a fost copilul unor oameni înstăriţi din Tesalonic. Aceştia l-au crescut în dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Avea un simţ artistic deosebit, desăvârşindu-se în învăţătura Sfintei Scripturi. Toate acestea i-au fost de folos în propovăduirea cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât şi în disputele cu păgânii şi ereticii.

La vârsta de 25 de ani s-a călugărit şi apoi s-a dus în deşertul Scitiei, din Egipt. După cinci ani de sihăstrie a călătorit la Ierusalim şi s-a închinat la Sfântul Mormânt al Domnului. Alţi cinci ani a stat într-o peşteră lângă Iordan. Porfirie vroia să urmeze întru totul asprimea vieţii marilor părinţi ai pustiei. Din cauza multor eforturi pe care le-a făcut peste puterile sale şi a posturilor, s-a îmbolnăvit grav. Astfel, Porfirie a fost nevoit să-şi părăsească peştera şi să se ducă din nou la Ierusalim, de data aceasta pentru sănătatea sa.

Nu numai că s-a tămăduit, dar a dobândit şi un ucenic, anume Marcu, care era caligraf. Patriarhul Ilarie al Ierusalimului apreciind darurile sufleteşti ale monahului Porfirie l-a hirotonit preot şi i-a încredinţat paza şi îngrijirea Sfintei Crucii a Domnului. În anul 396, când Porfirie împlinise trei ani în slujirea preoţească, scaunul episcopal din oraşul Gaza a rămas liber prin mutarea la Domnul a episcopului Enea.

Mitropolitul Ioan al Cezareei l-a rugat pe patriarhul Ierusalimului să îl trimită pe Porfirie, pentru că avea să îl întrebe despre unele lucruri din Sfânta Scriptură. Patriarhul i-a dat binecuvântare pentru a pleca în Cezareea, dar numai pentru şapte zile. Porfirie l-a încredinţat pe ucenicul său Marcu de plecare, spunându-i că i-a fost descoperit de Dumnezeu că va ajunge păstor peste multe suflete. Plecând au mai luat cu ei şi pe tânărul Varuh.

În Cezareea au fost aşteptaţi de Mitropolitul Ioan şi de oamenii din Gaza. A doua zi a fost hirotonit episcop, iar în miercurea următoare era în Gaza cu însoţitorii săi. Pe durata păstoririi sale, Sfântul Porfirie a apărat credinţa creştină în faţa păgânilor reuşind să-i convertească pe aceştia şi să transforme templele lor în Biserici.

Toate acestea le-a făcut şi cu ajutorul darului primit de la Dumnezeu de a face minuni. După 24 de ani şi 11 luni de păstorire, Sfântul Porfirie s-a mutat cu pace la Domnul, în al 67-lea an al vieţii sale pământeşti.

Sfânta Muceniţă Fotini Samarineanca

Sfânta Muceniţă Fotini este femeia samarineancă de la fântâna lui Iacob care, după ce a vorbit cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi-a lăsat vasul pentru apă şi a fugit în oraş strigând tuturor: Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus toate câte am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul? (Ioan 4:29).

Femeia aceasta s-a botezat împreună cu cele cinci surori şi cu cei doi fii ai ei şi a primit numele de Fotini.

Ea a propovăduit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Samaria şi în toate oraşele de pe coasta sud estică a Mării Mediterane ajungând până în Cartagina, în Africa de Nord (lângă oraşul Tunis de azi), şi slăvind pe Dumnezeu prin mucenicie în timpul împăratului Neron (54-68), în anul 66.

Au luat împreună cu ea cununa muceniciei Sfintele Anatoli, Foto, Fotida, Paraschevi și Chiriachi – surorile ei – și Sfinții Iosi și Fotin – fiii ei.

Tropar – Glas 4

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.