Calendar ortodox, 17 octombrie

Sfântul Proroc Oseea

Misiunea profetică a a lui Oseea, fiul lui Beeri din seminția lui Isahar, s-a desfășurat în regatul Israel în timpul regelui Ieroboam al II-lea și a urmașilor lui, precum și în regatul Iuda în timpul regilor Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechie (790-725 î. Hr.), fiind contemporan cu Prorocul Isaia.

Prorocul Oseea a mustrat pe israeliți pentru închinarea la idoli, pentru călcările legământului și viața plină de păcate a preoților, a poporului și a familiei regale (Oseea 9, 8-9; 7,13; 6, 7-9). Prorocul îi îndemna pe toți la pocăință strigând: „Întoarce-te Israele către Domnul Dumnezeul tău, că ai slăbit întru nedreptățile tale” (Oseea 14, 2-3). Vorbind despre timpul mesianic, Prorocul Oseea arăta că păgânii vor fi chemați la adevăratul Dumnezeu.

Despre aceasta, Sfântul Apostol Pavel scrie romanilor amintind cuvintele lui Oseea: „Pe noi, pe care ne-a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni, precum zice El și la Oseea: Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu și iubită pe cea care nu era iubită. Și va fi în locul unde li s-a zis lor: nu voi sunteți poporul Meu – acolo se vor chema fii ai lui Dumnezeu Celui Viu” (Romani 9, 24-26).

Tropar – Glasul 2

A prorocului Tău Osea pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Sfântul Cuvios Mucenic Andrei din Insula Creta

Era originar din insula Creta din Marea Mediterană. A suferit moarte martirică din porunca împăratului Constantin al V-lea (741-775), zis și Copronim, unul dintre împărații iconoclaști.

Aflând de persecuția pornită împotriva creștinilor care apărau sfintele icoane de împărat, a părăsit mănăstirea sa și în timp ce împăratul se afla în zi de sărbătoare împreună cu slujitorii săi la Mănăstirea Mamant, Sfântul Mucenic Andrei Criteanul a ieșit înaintea împăratului și l-a mustrat pentru chinurile la care îi supunea pe creștini.

Imediat a fost întemnițat și a fost adus de două ori înaintea împăratului care a încercat să îl facă pe Sfântul Mucenic Andrei Criteanul să apostazieze, fără reușită. A fost osândit la moarte și în timp ce era târât prin oraș până la locul primirii sentinței, un eretic i-a tăiat picioarele cu o secure, iar Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul a murit pe loc († 767).

Tropar – Glasul 4

Pustniceşte mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti le-ai pierdut cu arma Crucii, întru tot fericite; şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Pentru amândouă acestea te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Andrei, pururea lăudate.

Mineiul mai menționează la această dată și următoarele pomeniri:

Aducerea moaștelor Sf. și Dreptului Lazăr la Constantinopol

Sfântul și Dreptul Lazăr a trăit în vremea când Fiul lui Dumnezeu întrupat viețuia în Țara Sfântă. Lazăr este amintit în Sfânta Evanghelie după Ioan ca prieten al Domnului nostru Iisus Hristos, pricina acestei prietenii fiind purtarea lui virtuoasă și înțelegerea sa duhovnicească. Numele Lazăr este prescurtarea celui de Eleazar, care, în limba evreiască, înseamnă Dumnezeu ajută.

Lazăr locuia în Betania împreună cu surorile sale, Marta și Maria (Ioan 11: 1). Despre venirea Domnului în casa lor se vorbește și în alte Evanghelii, dar fără a aminti numele lui Lazăr (Matei 26: 6; Luca 10: 38-42).

Când Lazăr s-a îmbolnăvit, surorile L-au vestit pe Iisus. Primind această știre, Mântuitorul nu S-a dus îndată în Betania, spunând că „boala aceasta nu este pentru moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca, prin ea, să fie slăvit Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11: 4).

Două zile mai târziu, în ciuda temerii ucenicilor cu privire la pericolul care Îl amenință din partea evreilor din Ierusalim, Domnul îi cheamă să meargă cu El la cel răposat: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.” (Ioan 11: 11). „Deci, I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Însă atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți, că n-am fost acolo. Deci, să mergem la el. Însă Toma, care se numește Geamănul, a zis celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El.

Deci, venind, Iisus l-a găsit (pe Lazăr) pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta I-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă.

Când a auzit aceea, s-a ridicat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și îi spuneau cuvinte de mângâiere, văzând pe Maria că s-a ridicat degrabă și a ieșit din casă, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt ca să plângă acolo.

Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată, cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară?

Deci, suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra! Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.

Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El.” (Ioan 11: 12-45).

Cu șase zile înainte de ultimul Paște, Domnul a venit din nou în Betania, pentru a lua parte la masa pregătită pentru El, iar Lazăr „era unul dintre cei care stăteau cu El la masă” (Ioan 12: 1-2). Sora lui, Marta, a servit la masă, iar Maria a uns picioarele lui Iisus cu mir (Ioan 12: 1-3). Mulți dintre iudei au venit să-l vadă pe Lazăr înviat.

Vestea acestei minuni a ajuns la Ierusalim: marii preoți, care căutau să-L omoare pe Iisus Hristos (Ioan 11: 46-53), plănuiau să-l omoare și pe Lazăr, ca un martor al puterii dumnezeiești a Mân-tuitorului asupra vieții și morții (Ioan 12: 9-11).

Sfânta Tradiție a Bisericii arată că Lazăr a mai trăit 30 de ani. El, după Învierea Domnului, a mers în Cipru, unde a fost hirotonit de Apostoli episcop în cetatea Chition (astăzi Larnaka).

Se cunoaște că Sfântul Lazăr a cerut Maicii Domnului să vină în Cipru și a tocmit o corabie să o aducă. Maica Domnului și Apostolul Ioan Teologul, care o însoțea, au pornit în călătoria lor. Însă, o furtună i-a îndepărtat din drumul lor și i-a dus până pe țărmul Muntelui Athos, pe care Maica Domnului l-a binecuvântat, apoi au ajuns în Cipru, unde Preasfânta Fecioară i-a dăruit lui Lazăr un omofor țesut de mâna ei.

Sfântul Lazăr a păstorit vreme îndelungată între ciprioți și a adormit în Domnul la adânci bătrâneți. În anul 901, împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912), având râvnă sfântă, din pronia lui Dumnezeu a zidit o biserică frumoasă Dreptului Lazăr în Constantinopol, pentru a așeza acolo sfintele lui moaște.

Acestea au fost găsite în Insula Cipru păstrate într-o raclă de marmură, în cetatea Chition. Pe sicriu erau săpate cuvintele: „Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos”. Îndată ridicând odorul cel scump și punându-l într-o raclă de argint, l-au adus la Constantinopol, cu mare evlavie și cinste, într-o zi de 17 octombrie.

Astăzi, cea mai mare parte a moaștelor Sfântului și Dreptului Lazăr se află în biserica sa din Larnaka (Cipru), iar alte părticele la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos și în alte sfinte lăcașuri ale lumii creștine. Pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Lazăr, glasul al 4-lea:
Ca un prieten adevărat și ierarh înțelept al Împăratului a toate Hristos, te lăudăm cu credință, Lazăre, de Dumnezeu cugetătorule, că pe tine te-a ridicat a patra zi din mormânt; și ai dus viață curată, slujind lui Dumnezeu, fericite; iar acum roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.

Sf. Mc. și buni frați fără de arginți Cosma și Damian, Leontie, Antim și Evrepie

Trei sunt perechile sfinților fără de arginți Cosma și Damian, ce se numesc tot cu acest nume și lucrează meșteșugul doctoresc, având numele „fără de arginți”.

Unii au fost fii Teodotei, femeii celei bune și credincioase care au răposat cu pace, și s-au îngropat în locul ce se cheamă Fereman.
Alții se aflau în Roma având dascăl viclean. Care suindu-i cu înșelăciune într-un munte, ca să culeagă ierburi, i-a într-un cuptor ars; și păziți fiind nevătămați, îi răstigniră pe Cruce. Și după aceasta le tăiară capetele acestor fericiți cinci frați. ucis cu pietre.
Iar alții sunt aceștia a căror și pomenire, facem, care au fost din Arabia, foarte învățați la meșteșugul doctoresc, și umblau prin toate cetățile și orașele, tămăduind bolnavii, neluând plată; și cu prilejul meșteșugului propovăduiau pe Hristos. Iar în zilele lui Dioclețian și Maximian, merseră la Egea cetatea Lisiei, și stând înaintea ighemonului Lisiei, și bătându-i fără de milă îi aruncă în adâncul mării; și cu vrerea lui Dumnezeu aflându-se pe uscat, și prinzându-i iarăși, îi aruncară.